Consilierul județean Simion își „blindează” cârnații


• liberalul a depus documentația pentru certificarea oficială a nouă produse tradiționale, majoritatea cârnați

Conform Ordinului minimis-ului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 690/2004 pentru aprobarea Normelor privind condiţiile şi criteriile pentru atestarea produselor tradiţionale au fost atestate 46 de produse. Potrivit Direcției Agricole Vâlcea, ca urmare a abrogării acestui ordin, o dată cu publicarea în Monitorul Oficial a Ordinului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Sănătăţii, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor nr. 724/1082/360/2013 privind ates­ta­rea produselor tradiţionale, au fost reatestate nouă produse de către SC Avi Giis SRL, a consilierului județean Aurel Simion, după cum urmează: Cârnaţi cu ambâţ „Ca altădată”, Caltaboş oltenesc „Ca altădată”, Cârnaţi cu miroase şi usturoi „Ca altădată”, Cârnaţi din topor „Ca altădată”, Carne afumată la garniţă „Ca altădată”, Jumări de porc „Ca altădată”, Muşchi perpelit „Ca altădată”, Slănină usturoiată „Ca altădată”, Tobă ţărănească „Ca altădată”, iar alte două sunt în curs de atestare de către societatea SC Italcool SRL.
Pentru a fi atestat ca produs tradiţional, produsul trebuie să fie conform unui caiet de sarcini cu următoarele elemente:
a) numele produsului, care trebuie să fie unic;
b) descrierea caracteristicilor produsului tradiţional, prin indica­rea principalelor însuşiri organo­lep­tice, fizico-chimice şi micro­bio­lo­gice, care să definească tradiţionalitatea acestuia, respec­tiv: aspect, consistenţă, culoare, gust, aromă, miros, conţinut în apă, substanţe grase, sare, proteine, aciditate, densitate; floră bacteriană specifică, unde este cazul;
c) descrierea caracteristicilor materiilor prime care să nu conţină în compoziţia acestora adaosuri de aditivi alimentari, coloranţi, arome, vitamine, minerale, îndulcitori; pro­ve­nienţa materiilor prime, precum şi indicarea principalelor însuşiri, organoleptice, fizico-chimice şi microbiologice, respectiv: aspect, consistenţă, culoare, gust, aromă, miros, conţinut în apă, substanţe grase, sare, proteine, aciditate, densitate şi floră bacteriană specifică;
d) descrierea caracteristicilor ingredientelor folosite în procesul de fabricaţie, care să nu prezinte în compoziţia lor adaosuri de aditivi alimentari, coloranţi, arome, vita­mi­ne, minerale, îndulcitori; indicarea ingredientelor folosite şi a principalelor însuşiri organoleptice, fizico-chimice şi microbiologice, unde este cazul, ale acestora;
e) descrierea metodei de producţie specific locală, autentică şi invariabilă, precum şi descrierea procesului tehnologic tradiţional, unde se vor trece toate fazele de producţie, inclusiv operaţiunile executate manual;
f) descrierea elementelor specifice privind ambalarea, în scopul asigurării calităţii, originii şi elementelor de identificare, res­pec­tiv materialul din care este confecţionat ambalajul, proprie­tăţile şi influenţa acestuia asupra produsului finit;
g) descrierea elementelor care definesc specificitatea produsului finit, respectiv: însuşirile organo­lep­tice (culoare, gust, miros, aro­mă, consistenţă, aspect); însuşirile fizico-chimice (apă, proteină, grăsime şi altele); fotografia şi descrierea desenului pe secţiune care să reprezinte caracteristicile specifice produsului, forma; modul de producţie şi/sau de prelucrare care să reflecte un procedeu tehnologic de producţie şi/sau de prelucrare tradiţional prin care produsul să se distingă de alte produse similare aparţinând acele­iaşi categorii;
h) cerinţele minime şi proce­durile de verificare şi control al tradiţionalităţii produsului;
i) capacitatea de producţie realizată – raportată pentru un an, respectiv 365 de zile, care nu poate depăşi cantitatea medie de 150 kg/litri pe zi total produs tradiţional atestat şi nu mai mult de 400 kg/litri pe zi total produse tradiţionale atestate, cu excepţia producerii pâinii şi produselor de panificaţie tradiţionale – care nu pot depăşi cantitatea medie de 300 kg pe zi total produs tradiţional atestat şi nu mai mult de 800 kg pe zi total produse tradiţionale atestate;
j) date, înscrisuri, referinţe bibliografice cu referire la vechi­mea produsului, care trebuie să demonstreze transmiterea unei tradiţii de la o generaţie la alta şi din care să rezulte legătura istorică a produsului tradiţional cu locul de producţie, sau o declaraţie de notorietate din partea unei asociaţii locale a producătorilor de produse tradiţionale.
Contactat telefonic, Simion a confirmat că lista următoarelor produse tradiționale pe care vrea să le certifice are în vedere patru produse alcoolice, rachiu și țuică, mai precis.