Motto: Avem datoria să ne cinstim veteranii aşa cum ei şi-au făcut datoria şi au apărat pământul străbun! „Am apucat să trec podul înainte să-l distrugă ruşii, camarazii mei n-au apucat şi au sfârşit în lagărele sovietice!”


VETERAN_GLAVILE_00Anul 2015, declarat anul veteranilor celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost un prilej deosebit pentru militarii activi din garnizoana Râmnicu Vâlcea să-şi cinstească veteranii şi să le aducă acestora un gram bucurie. Despre bucurie a fost vorba şi  miercuri, 7 octombrie, când comandantul Centrului de Instruire pentru Geniu, EOD şi Apărare CBRN „Panait Donici” colonelul Dan Marin şi viceprimarul comunei Glăvile, i-au făcut o vizită domnului plt. adj. (rtr.) Cotoarbă Gh. Aurel din comuna Glăvile, judeţul Vâlcea la ceasul aniversării a 97 de primăveri. Momentul întâlnirii a fost unul plin de emoţie, în ultimii ani văzuse militari doar la televizor, era gătit de sărbătoare şi aştepta vizitatorii aşezat într-un scaun, la soare, pe scara casei. Alături de militari a fost prezent pentru a-l sărbători la împlinirea vârstei de 97 ani.
Pe lângă diplomele aniversare primite din partea garnizoanei Râmnicu Vâlcea, preşedintelui Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război şi primăriei comunei Glăvile, sărbătoritului i-au fost oferite o medalie şi insigna cu însemnele de veteran de război precum şi câteva alimente de bază însoţite de un tort aniversar.
Veteranul a dorit să ne spună câteva vorbe despre întâmplările din timpul acţiunilor la care a participat la Iaşi însă din cauza emoţiilor nici nu-şi mai găsea cuvintele.
„M-am născut aici, la Glăvile, în 7 octombrie 1918, la 23 de ani m-a luat în armată şi repartizat la Regimentul 83 Infanterie Turda. Mi-a plăcut armata chiar dacă nu am făcut şcoala de gradaţi şi am fost ajutor comandant grupă infanterie cu gradul de fruntaş.
În februarie 1943, am fost lăsat la vatră iar după aproape un an, în aprilie 1944, am fost concentrat la acelaşi Regiment 83 Infanterie cu care am participat la evacuarea oraşului Iaşi din calea ruşilor care distrugeau tot fără milă. Au fost evacuate multe instituţii în perioada aceea, unele în Transilvania altele în Banat. După bombardamentul din noaptea de 6 spre 7 iulie 1944, oraşul  Iaşi era numai flăcări. Ne îndreptam spre frontul de vest, se auzea că ne vom alia cu ruşii, în Piatra Neamţ după ce am trecut peste un pod, acesta a fost distrus de ruşi, o parte dintre camarazii mei care nu au apucat să treacă au căzut prizonieri, or fi sfârşit în lagăre, nu am aflat nici până azi ce s-a întâmplat cu ei.
După întoarcerea armelor şi moartea lui Antonescu, armata s-a reorganizat, aşa am ajuns pe frontul de vest în cadrul Batalionului 10 Vânători până în Cehoslovacia. După ce s-a terminat războiul am plecat pe jos din Cehoslovacia în iunie 1945 în ziua de înălţare, am ajuns la Vişeul de Sus în 15 august de unde am plecat cu un tren până la Băbeni, de acolo pe jos până aici la Glăvile de unde nu am mai plecat niciodată.
VETERAN_02Cu Cornelia m-am căsătorit înainte de război, am vrut să avem mulţi copii, pentru că războiul a ucis mulţi oameni, iar ţara nu mai avea cine s-o apere, aşa că ne-am pus pe treabă şi am făcut 8 dintre care doar 4 trăiesc, 1 băiat şi trei fete, ceilalţi patru, 3 băieţi şi o fată au murit de mici, cu vârste între o lună şi trei ani, din cauza bolilor din acea vreme, nu erau medici, nici medicamente, unul dintre ei a murit în timp ce era alăptat. De la copii am 11 nepoţi şi 18 strănepoţi, sunt tare bucuros când vin pe la mine.
Acum o am alături pe fiica mea Cornelia, ea se chinuie cu mine şi îmi suportă toate toanele, eu sunt foarte cicălitor pentru că nu mai am putere să muncesc şi poate că din cauza aceasta vreau să fie totul aşa cum făceam eu în tinereţe. Am muncit pământul, cu asta mi-am câştigat existenţa şi mi-am crescut copiii, aici la Glăvile nu sunt alte posibilităţi pentru supravieţuire”.
(cam atât am putut înţelege din tot ce ne-a povestit)
După terminarea războiului, pentru sacrificiul şi faptele sale de eroism a fost decorat cu medalia „Crucea Comemorativă a Celui de-al Doilea Război Mondial”, precum şi cu alte decoraţii aniversare. A fost înaintat succesiv în grad, până la gradul de plutonier adjutant în retragere.
La despărţire, veteranului i-au fost transmise cele mai sinceri urări de sănătate şi asigurarea că va fi sărbătorit în fiecare an. Veteranul le-a mulțumit militarilor şi le-a promis că îi va aştepta în fiecare an iar la vârsta formată din trei cifre îi va vizita el însuşi la locul de muncă pentru că vrea să vadă „cum mai arată armata contemporană”.
Respect pentru sacrificiul făcut domnule plutonier adjutant în retragere!
Text şi Foto: Mr. Florentin DUMAN, ofiţer de informare şi  relaţii publice al garnizoanei Râmnicu Vâlcea.