Nu este pentru prima dată când președintele Statelor Unite folosește tactica nebunului în negocieri. Imprevizibil, impredictibil, incontrolabil, pare să fie deviza sa. Incalificabil, aș adăuga eu. Documentul secret scurs pe surse, privind negocierile cu rușii despre viitorul Ucrainei, pare cea mai mare abjecție la care s-ar fi putut preta de Ziua Recunoștinței. Ucrainenii nu au fost întrebați, europenii nu au fost întrebați. Zelenski este strâns cu ușa. Să cedeze fără luptă toată regiunea Donetk, din care armata ucraineană încă mai controlează 20% și dispune de puternice fortificații, deschizând astfel calea spre Kiev. În caz contrar nu mai beneficiază de arme americane și informații de la sateliții SUA, iar pe termen lung ar fi o pradă ușoară pentru rachetele rusești. Greu de luat o decizie în aceste condiții. Ucraina este pusă în fața unei decizii dificile: pierderea demnității sau pierderea unui partener cheie, a declarat președintele Ucrainei.
Pe de altă parte, europenii sunt strânși și ei cu ușa pentru că parte din profiturile activelor rusești sechestrate vor fi transferate în SUA. Activele se află pe teritoriul Uniunii Europene și cu toate astea statelor membre li se alocă un rol marginal la reconstrucția Ucrainei. De altfel liderii principalelor state europene, la care se adaugă Canada și Japonia, au semnat o declarație comună în care consideră planul în 28 de puncte propus de Washington „o bază care va avea nevoie de lucru suplimentar”. Semnatarii se arată îngrijorați de ”limitările propuse forțelor armate ucrainene, care ar lăsa Ucraina vulnerabilă la atacuri viitoare” și reiterează „principiul că frontierele nu trebuie schimbate prin forță”. Analiștii politici susțin că nici la Moscova nu e motiv de fericire, stilul mercantil de negociere al lui Trump nefiind pe placul lui Putin. Rușii sunt învățați să primească daune de război, nu să plătească.
În concluzie, vor urma negocieri grele atât cu partea ucraineană, cât și cu rușii, dar și cu restul țărilor NATO. Deocamdată planul Statelor Unite a reușit să nemulțumească pe toată lumea, ceea ce poate fi un prim obiectiv. Nu e prima dată când un proiect prost, care înfioară pe toată lumea, este ajustat într-un acord acceptabil. Administrația Trump are experiența războiului comercial cu toată lumea care s-a soldat în unele cazuri cu acorduri digerabile.
După părerea mea, Ziua Recunoștinței, de care vrea să se încununeze Trump ca apărător al păcii, este un termen nerealist pentru semnarea acordului. Iar ultimatumul dat până joi lui Zelenski nu ține. Ucrainenii sunt dârji, nu vor renunța niciodată la teritoriu fără luptă. Se bat de aproape patru ani, țin piept unei armate mult mai numeroase cum nu văd în stare altă națiune europeană. Au o capacitate de luptă excepțională, antrenată în luptele împotriva Rusiei, începând cu primăvara 2014. Cine crede că dacă americanii nu-i mai ajută cu informații sau nu le mai furnizează arme o să-i facă să se predea e naiv. Ajutorul occidental este important, dar n-a fost niciodată decisiv. Deja si-au dezvoltat propriile capacități de rachete și drone cu care lovesc adânc în teritoriul rus.