La fiecare sfârșit de an o nouă rundă de speranțe renasc și își iau zborul în văzduh, pentru calendarul care vine. Le înlocuiesc pe cele vechi, neîmplinite în leatul ce-a trecut. Ducă-se pe pustii! Așa suntem construiți, așteptările ne mențin proaspeți, ne dau măsura viitorului luminos pe care îl proiectăm în prezent. Și sărbătorim în avans, optimiști, la cumpăna dintre ani. Ceea ce în ultimii ani s-a dovedit oarecum înțelept. Am avut de toate: realizări iluzorii, promisiuni nefondate, criză economică, pandemie, război în proximitate etc. O scufundare în izolaționism am evitat-o la mustață.
Dar de-acum, gata. 2026 nu este lipsit de provocări, chiar dacă se întrevăd germenii unui oarecare reviriment. Pe plan extern, războiul este pe cale de a se încheia. Mai multe elemente concură în acest sens. Conflictele deschise, neînghețate, nu pot dura mai mult de patru-cinci ani. Cu toată influența politică, geostrategică, diplomatică, cu toate tatonările care se fac la masa negocierilor de pace, realitatea este una singură: armatele sunt epuizate, motivația este zero în rândul combatanților. Conducătorii, în special Putin, dacă nu conștientizează asta, riscă să piardă și avantajul fragil pe care îl mai deține. Să nu uităm că în 1918 armata imperială a fost la fel de epuizată după un conflict prelungit și a urmat ce a urmat. În ’43 se putea întâmpla la fel fără sprijin american. Mizez pe pace, mizez pe discernământul și clarviziunea negociatorilor care vor reuși să impună o încetare a focului durabilă, nu doar un conflict înghețat.
Pe urmă, mizez pe o relansare economică. În istoria modernă, orice conflagrație a fost urmată de un boom. Reconstrucția de după război solicită ca motoarele economice să fie turate din plin. România se află în proximitate și asta reprezintă un avantaj. Rămâne să vedem abilitatea guvernaților de a-și face loc pe o piață unde lupta este acerbă, iar deciziile cruciale se iau la nivel statal. Până atunci trebuie să ne pregătim. Nu închideți Combinatul de la Galați, că va fi nevoie de oțel ca la balamuc, nu băgați în faliment Șantierul Naval de la Mangalia, dacă aveți viziune, că vor veni comenzi. Flota ucraineană este în mare parte distrusă, iar ce a rămas pe linia de plutire necesită reparații capitale. Unde credeți că le vor face, în Marea Baltică? Mai bine ați profita de dificultățile financiare atât de la Galați, cât și de la Mangalia sau Petrotel-Lukoil, și le-ați cumpăra voi, stat român, în contul datoriilor la buget. Pe urmă, când va crește cererea, vor fi lesne de vândut la prețuri de câtea ori mai mari. Asta înseamnă viziune în accepțiunea mea, domnule premier, nu să te ții doar de tăieri. Vino și cu ceva productiv.
Și cred că va veni. Mizez pe o reducere de taxe și impozite în zona direct productivă a întreprinderilor mici și mijlocii după ce va fi depășit pericolul de colaps economic și agențiile de rating își vor mai fi îndulcit prognozele. Mizez pe creștere economică.
Aș miza și pe o mai mare înțelegere și comunicare în zona politică, cel puțin pe partea arcului guvernamental, dar de asta mi-e cel mai frică. Ruperea alianțelor ne-ar arunca din nou în incertitudine.