Arde Orientul Mijlociu. Războiul parcă dintotdeauna dintre arabi și evrei a atins o nouă fază a escaladărilor odată cu atacarea instalațiilor militare iraniene de către Israel. Dacă e să credem versiunea oficială, statul evreu avea informații despre avansul tehnologic luat de iranieni în producerea primelor bombe nucleare și a decis să elimine orice posibilitate de fabricație a uraniului îmbogățit. De altfel, în momentul atacului, oficialitățile iraniene desfășurau negocieri cu Statele Unite privind limitarea programului nuclear iranian. Negocieri rămase acum fără rost, după cum au precizat înșiși iranienii. Nu e clar dacă instalațiile vizate au fost distruse în totalitate sau în ce măsură atacul israelian și-a atins scopul. Rămâne de văzut. După degringolada armatei iraniene din primele ore după atac se pare că a fost ceva deranj mare pe acolo, dar altceva mi se pare relevant. Cu această ocazie s-a dovedit că axa răului nu poate funcționa.
Cooperarea militară dintre cele trei state cu regimuri dictatoriale: Rusia, Coreea de Nord și Iran a fost văzută de experții militari drept o axă a răului, cu atât mai periculoasă cu cât au frontiere maritime sau terestre comune. Asta face transferul de armament mult mai facil și s-a văzut în timpul războiului din Ucraina. Rachetele coreene și dronele iraniene au făcut prăpăd, la competiție cu dronele și rachetele rusești. De ce nu funcționează axa răului acum când orașele iraniene sunt cuprinse de flăcări, iar din văzduh toarnă o ploaie de bombe? Datorită viziunii strategilor militari ai Israelului care au menținut relații stabile de prietenie cu Rusia într-o perioadă tulbure. A ajutat, desigur, și imensa comunitate rusă de la Tel Aviv.
Când a început războiul din Ucraina, statul evreu a fost criticat că nu participă la coaliția internațională de sprijinire a Kievului pentru a face față agresiunii ruse. În ciuda faptului că președintele Zelenski a cerut în nenumărate rânduri coetnicilor săi să-l ajute, Israelul s-a ținut departe. Nu era războiul lui. N-a livrat nici măcar armament defensiv, atât de necesar pentru apărarea populației civile, deși scutul Iron Dome era considerat printre cele mai performante din lume. Firește, Mossadul a fost pe teren pentru a studia echipamentele iraniene, eficiența lor, și a trimis rapoarte acasă. S-a spus atunci că de vină pentru neimplicarea Israelului în livrările de arme ar fi niște comandanți militari cu origini rusești și legături puternice în capitala rusă. De fapt, a fost vorba de un calcul strategic, pentru a ține Rusia la distanță de conflictele din Orientul Mijlociu, și a funcționat. În timpul războiului civil sirian a funcționat cu brio, funcționează acum și în Iran. Putin știe că orice pas greșit de partea regimului de la Teheran i-ar complica existența pe frontul ucrainean. Statele Unite și Rusia chibițează de pe margine, deși e clar un război disproporționat. Nu știm ce va face Coreea de Nord, acolo e cheia, însă pentru livrările de arme au nevoie de teritoriul rusesc, care s-ar putea să nu fie disponibil. Și oricum, până ar ajunge, războiul se va fi terminat demult. Evreii sunt specialiști în războaie scurte, de câteva zile.
Cu conducerea militară și civilă decapitate, mă aștept la izbucnirea unor revolte populare în Iran, cum s-au mai întâmplat în trecut și au fost înăbușite în sânge. Amintesc doar de protestele din 2022, începute după ce o tânără de 22 de ani a fost ucisă în bătaie de poliția moralității pentru că nu purta hijabul corect. Sper ca aceste proteste de data asta să ducă la emanciparea femeii în lumea arabă.