Ce nu te omoară, te întărește, spune o vorbă. Partidul Național Liberal are ambele variante pe masă, se poate dezintegra sub lovitura moțiunii de cenzură sau poate să iasă întărit, indiferent dacă va trece ori ba. Dacă mă uit în trecutul apropiat înclin spre prima variantă, stăpânirea de sine și viziunea nu sunt tocmai trăsăturile care să caracterizeze membrii de partid. De obicei, după un eșec și-au devorat liderii fără milă, orbiți de anturajul puterii. Pare o regulă, cine a pierdut șefia guvernului o va pierde și pe cea a partidului. Orban, Câțu, Ciucă – sunt nume care confirmă această teorie, ca să ne referim doar la ultimii ani. Unii au fost îndepărtați pe bună dreptate, pentru incompetență, alții au sfârșit pe nedrept – mă gândesc la Ludovic Orban- liberalul care nu s-a făcut de rușine prin compromisuri.
Acum avem parte din nou de unul din momentele acelea, de cotitură în viața partidului. Aș spune că este chiar mai important, sub asaltul nimicitor al forțelor ostile, între care PSD și-a dat arama pe față. PNL e față în față cu fantoma anilor ’90, când mișcarea liberală era fragmentată. Și acum riscă să se spargă în mici grupuri de interese, care vor fi folosite până la un punct, dacă nu vor ține strâns în spatele liderului. Singura șansă a partidului este să rămână unit, iar un alt lider care să coaguleze mișcarea liberală nu văd. Pe de altă parte, notorietatea și încrederea în Ilie Bolojan au crescut după declanșarea moțiunii (indică sondajele). Este în rolul victimei și ca orice victimă a unei monstruoase coaliții captează simpatie. În același timp, euro și dobânzile au crescut înfiorător. Dacă va trece moțiunea vor crește și mai mult. Este, dacă vreți, confirmarea pe o scară economică că în situația actuală, în ciuda tuturor piedicilor, Bolojan a luat deciziile corecte. La început măsurile au fost hulite, pentru că e greu să explici pe înțelesul oamenilor simpli o ucronie, o istorie contrafactuală, ce s-ar întâmpla dacă… Trebuie să vadă cu ochii lor. Capitalul de imagine din reducerea deficitului, tăierea cheltuielilor statului etc. se înregistrează abia acum când ne vom lămuri cu toții ce alte variante de lucru avea. Alternativele sunt cele care se văd: inflație, instabilitate, retragerea investițiilor, blocarea fondurilor europene, șomaj.
Așa cum era de așteptat, și în PNL au apărut voci care îndeamnă la revoltă. Deocamdată sunt marginale, nu au consistență, dar ajutate de pe margine sau de partidele direct interesate să dividă și să stăpânească pot deveni o forță. De altfel, cred că singura șansă ca PSD să se aleagă cu ceva din această moțiune este să destructureze PNL, să-i ia busola și eventual să-l remorcheze cu niște lideri mai maleabili. O asemenea mișcare ar fi sinucigașă pentru urmașii brătienilor, iar electoratul lor va fi dezamăgit încă o dată. În schimb, marele câștigător va fi AUR care duce România într-o zonă a extremismului de stat. Trebuie să trecem și noi prin purgatoriul Ungariei ca să ne trezim.