Un liceu la vârstă semicentenară

• Potcoava: 50 de ani de la prima promoţie de absolvenţi

Mai la vest de comuna mea natală, Corbu, din județul Olt, la o aruncătură de privire se află tânăra urbe Potcoava, declarată oraș în 2004, deși, prin anii de mijloc ai secolului trecut, așezarea era deja cunoscută ca reședință de plasă și apoi de raion. Corbu natal se află de-a lungul malului drept al râului Vedea, iar Potcoava, ca o rudă bună, s-a aliniat de-a lungul aflu­en­tului acestuia, pârâul Plapcea, în câmpia Boianului, cu prelungi și netede zone încântătoare, pline de verdeaţă. Vârsta orașului de-abia a trecut de un deceniu, dar așezarea își numără anii în secole, fiind ates­tată documentar printr-un hrisov domnesc al voievodului Dan al II-lea Basarab, semnat la 7 iunie 1423, la Curtea de Argeș, capitala de-atunci a Țării Românești. Des­pre originea numelui circulă mai multe legende, dar cea mai aproa­pe de adevăr își are izvorul tot în vremea domniei aceluiași voievod, care avea în armata sa un viteaz căpitan cu puteri neobișnuite, care îndoia într-o mână o potcoavă de fier. Indi­ferent de unde îi vine denu­mirea, „orașul-comună” a cunoscut o dez­voltare relativă în ultimele decenii datorită descoperirii în regiune a unor bogate zăcăminte de țiței și gaze naturale.
Oraşul Potcoava din judeţul Olt a căpătat, cu puține zile în urmă, o notă în plus de sensibilitate şi cu­loare, trăind un eveniment memo­rabil: aniversarea a 50 de ani de la trimiterea în viață a primei promoții de absolvenți ai săi. Prezent la eve­niment în acele zile emoţionante, scriitorul și cercetătorul sociolog dr. Ioan C. Popa, general de brigadă în rez., redactor șef al prestigioasei reviste „PERISCOP”, este oaspe­tele ziarului nostru pentru a ne vorbi despre trăirile petrecute.
Domnule general, prietenul și conjudețeanul nostru, poetul Ion Andreiță, scria – recent – într-o carte de lirică: „Diminețile albe,/ Diminețile albe,/ Cum mă mai amețeau/ Culorile lor/ Rănindu-mi sufletul/ De așteptări…” Gân­desc că și domnia voastră, cu su­fletul „rănit de așteptări”, ați adăs­tat acele dimineți albe ale în­tâl­nirii fiilor Potcoavei natale ri­si­piți prin lume. Această fiestă de ar­mindeni a fost doar una șco­lară?
Sărbătoarea liceului din locali­tate a însemnat și sărbătoarea în­tre­gului oraș. Au venit la întâlnire cu mic cu mare, numeroşi reprezen­tanţi ai primelor generaţii care au absolvit liceul din localitate ce poar­tă numele unuia dintre directorii săi de vază, profesorul de limba ro­mână Ştefan Diaconescu. În 2015, cum s-a spus mai înainte, s-au îm­plinit 50 de ani de la prima pro­moţie de absolvenţi ai liceului. O vârstă frumoasă, un minunat prilej pentru re­memorarea unor clipe şi epi­soa­de fericite din acei ani. Întrebat cândva care a fost cea mai fru­moa­să perioadă din viaţa sa, scriitorul Victor Ion Popa răspundea: „Anii 1920”. De ce tocmai acei ani grei, de după război? „Pentru că atunci eram foarte tânăr”, a răspuns maestrul. Unul dintre foștii colegi de liceu ne-a reamintit că o adunare lunară organizată de fosta clasă a IX-a A, cu o jumătate de secol în urmă, avea următoarea temă: „Pre­ţu­ieşte anii de şcoală, cu ei nu te întâlneşti decât o singură dată în viaţă”. Poate că titlul nu era întru­to­tul original, dar cu siguranţă el exprima simţămintele unor tineri ai anului 1965 şi, mai ales, conştiinţa faptului că adolescenţa şi anii de liceu reprezintă o perioadă unică şi irepetabilă, decisivă în formarea personalităţii.
Anii au trecut, fiecare absolvent şi-a urmat un drum în viață, şi-a găsit un rost al său…
Într-adevăr, cele cincizeci de generaţii de absolvenţi ai Liceului „Ștefan Diaconescu” din Potcoava au în rândurile lor un număr impor­tant de profesori universitari şi doc­tori în ştiinţe, profesori de liceu pe diverse profile, medici şi farmacişti, ingineri şi economişti, jurişti şi so­cio­logi, agronomi şi tehnicieni, zia­rişti, diplomaţi, preoţi, militari de ca­rie­ră, care au ajuns la gradul de colonel sau general. Lista ar putea con­tinua… Numai simpla înşiruire a aces­tor profesii arată că liceul a devenit un reper definitoriu pentru lo­calitate. În acelaşi timp, diver­si­tatea de profesii şi calificări arată cât de înţeleaptă a fost decizia celor care au iniţiat demersurile şi au făcut toate diligenţele necesare pen­tru ca în fosta comună Pot­coa­va, astăzi oraş, să fie înfiinţat, în anul 1961, un liceu. Sute şi mii de copii de săteni din zonă şi din împrejurimi au putut astfel parcurge un ciclu şcolar care le-a deschis calea în viaţă. Iată de ce gândurile noastre de azi, absolvenții de ieri ai liceului din Potcoava, se îndreaptă, cu profundă recunoştinţă şi cel mai înalt respect, în primul rând către scumpii noştri părinţi şi dascăli care ne-au transmis cu generozitate nu doar ştiinţă de carte, dar şi principii sănătoase de conduită, care ne-au călăuzit paşii în viaţă. Tocmai de aceea, mesajul nostru către liceenii de acum este acela de a-şi însuşi, pe lângă cunoştinţe temeinice, şi principiile morale ale părinţilor şi dascălilor, principii sănătoase, care să-i ajute să înfrunte multiplele provocări ale vieţii.
Momentul aniversar a debutat într-o dimineaţă albă de mai, cum spuneați, cu depunerea de coroane de flori la Monumentul eroilor ridicat în memoria celor căzuţi în războa­iele din anii 1913 şi 1916-1918. Nu­mele celor 172 de eroi sunt inscrip­ţio­nate pe placa comemorativă. De altfel, această informație se gă­sește și în monografia localităţii Potcoava realizată de unul dintre profesorii şi directorii liceului, Florea Cârjan. Sacrificiile celor rămaşi pe câmpurile de luptă pentru apărarea şi reîntregirea pământului Ţării au alimentat un bogat folclor local, pre­sărat cu multe tânguiri de jale, după cum scrie distinsul autor al mono­gra­fiei: „Sărmanii copiii mei,/ Cine o-ngriji de ei./ Întreabă mereu de mine:/ Mamă, tata când mai vine?”. Ce­remonia s-a desfăşurat în pre­zenţa primarului oraşului, Emanoil Enăchioaia, a unora dintre absol­ven­ţii liceului, dar și a profesorilor de azi, care ne-au întâmpinat cu căl­dură și dragoste.
Întâlnirea absolvenţilor de liceu s-a încheiat cu un frumos program artistic oferit de copiii care învaţă în şcolile din localitate.
Domnule general Ioan Popa, pe lângă această deosebită ca­rieră sunteți, deopotrivă, socio­log și scriitor. În aceste calități, dar făcând parte și din seniorii absolvenți ai Liceului „Ștefan Dia­conescu” – din promoția a treia, din câte am aflat – vă pro­pun să adresăm împreună ele­vilor și profesorilor de azi ai li­ceu­lui din Potcoava, ca și tuturor locuitorilor orașului dum­nea­voas­tră natal urarea din inimă „La mulţi ani!” şi la cât mai multe aniversări. Nu doresc să închei aici convorbirea noastră; mai am o ultimă întrebare, ce purcede din curiozitatea de „bătrân ga­ze­tar”: Cum se reflectă revista „Pe­riscop”, pe care o editați în cali­tate de redactor șef, în oglinda opiniei publice?
Revista a fost fondată cu opt ani în urmă. Iată, a ajuns la numărul 30, având apariție trimestrială. Este editată de Asociația cadrelor mil­i­tare în rezervă și în retragere din Serviciul de Informații Externe și se adresează tuturor românilor. În Consiliul științific al revistei se află reputați oameni de cultură: Prof. univ. dr. Ilie Bădescu, Academician Dinu C. Giurescu, Prof. univ. dr. ing. Ștefan Iancu, Prof. univ. dr. Viorel Roman (Universitatea Bremen, din Ger­mania), Prof. univ. dr. Emilian Stancu. Tematica? O paletă largă de subiecte, grupate – aș sublinia, după o statistică personală – în câ­te­va mari capitole: „Servicii spe­cia­le”, „Cultură de securitate, cultură po­­litică”, „Analize politico-stra­te­gi­ce”, „Memorialistică”, „Elemente de cultură românească” (mozaic cul­tural: literatură, recenzii de cărți, pre­zentări de reviste, seriale și di­verse informații culturale etc.) Ca să vă fac o surpriză și totodată o mare plăcere, aș vrea să amintesc cu această ocazie că într-un număr al revistei „Periscop” am acordat un spațiu anume prezentării pe larg a cărții „Cine sunt”, a regretatului scrii­tor și gazetar Ilie Purcaru, apă­rută postum, sub îngrijirea dum­nea­voastră, la Editura „Antim Ivireanul”, pe care o conduceți. Pe lângă au­to­rii specializați pe profilul revistei, în „Periscop” semnează personalități de primă mărime, universitari, oa­meni politici, istorici, diplomați, scrii­tori, jurnaliști. Revista se adresează cititorilor de orice profesie și vârstă, fiindcă tematica ei vizează aspecte importante din istoria neamului nos­tru, iar articolele specifice nu atrag atenția cititorului doar prin senza­țional, ci sunt concepute într-o ținută sobră, elegantă, fiind scrise de autori talentați, cu o bună pregătire profesională.
Aș dori să închei convorbirea noastră cu opinia unui cititor al revistei, cât de cât avizat, aș zice eu: este chiar opinia mea, în această calitate. Vă mărturisesc cu mare bucurie că, reușind să citesc câteva numere, revista „Periscop” m-a fascinat și, cred, va continua să atragă cititorii și de-acum înainte. Vă mulțumesc!