Un îndemn numit Horăscu

Ion Horia Horăscu este un nume predestinat. Prea multe „coincidenţe” sub acelaşi acoperământ. Şi, se ştie, nimic nu este întâmplător. Ion Horia Horăscu este un nume predestinat slujirii oamenilor. Un nume dăruit spre a se dărui. Ion-Ioan – de la Sfântul Înaintemergător care chema la pocă­inţă şi botez în numele Domnului ce avea (repede!) să vină. Horia – co­boară din înălţimile rotunde ale Transil­vaniei – acea „Corona Mon­tium”, cum o numea istoricul Gheor­ghe I. Brătianu – de unde a ţâşnit „lancea lui Horea”, în căutare de dreptate şi neatârnare. Dar „Horea” mai vine şi de la „a hori” – şi se ştie că tragicul erou era vestit (şi) prin cântecele sale. În sfârşit, Horăscu nu este decât o formă mai accentuată a ideii de cântec, de veselie, de joc, care face casă bună şi cu tradiţionala horă românească.

Iată, aşadar, cum spuneam, un întreit şi demn de cinste nume. Cinste cui îl poartă; dar, mai ales, cinste celui care ştie să-l poarte. Ion Horia Ho­răscu, primarul comunei Prundeni de Vâlcea, face parte din această nobilă stirpe care ştie să-şi poarte numele. Viaţa l-a ispitit cu de toate: şi mai bune, şi mai grele, mai ales grele, iar el le-a primit, pe toate, cu bucuria cu care primeşti o răsplată.

Pe la începutul vieţii sale publice a fost slujitor al cărţii: bibliotecar, direc­tor de cămin cultural. Astfel şi-a onorat cel dintâi nume, Ion-Ioan, chemând la curăţirea prin carte, prin idee, prin înţelepciune. Un platou de pisc l-a atins, în această perioadă, când a fost un harnic lucrător în via cuvântului: ziarist la prestigiosul ziar de tineret, unde am avut norocul să fim, o vreme, colegi. Eu am rămas, în continuare, pălmaş cu condeiul. El a plecat mai departe, în menirea lui – a urcat. Nu doar frumoase cărări de afirmare, ci şi golgote ale înfruntării cu sine şi cu vi­ci­situdinile vieţii. Tot spre binele oa­me­nilor. Tot încrezător în steaua lui şi-n meritul lor. A candidat pentru înal­ta răspundere de primar al comunei natale, Prundeni. Oamenii l-au apre­ciat, l-au înţeles – şi l-au ales. Acest eve­niment se petrecea în anul 1999. De atunci, a fost învestit de patru ori cu această demnitate – de cel mai bun dintre ei. Şi Ion Horia Horăscu nu i-a înşelat. Deşi, ca orice om, are şi el pă­ca­tele lui. Dar a fost sincer – şi s-a în­cu­metat mai stăruitor în depăşirea lor.

Am fost, nu demult, la Prundeni. Şi ceea ce am întâlnit m-a uimit până la bucuria cu lacrimi. Cum arată comuna, la capătul celor 16 ani de pri­mărie horăsciană, este o performanţă edilitar-gospodărească pe care oraşe cu pretenţii de metropolă n-o ating. Reţin câteva înfăptuiri, ale căror denu­miri îmi clatină obişnuitul meu dicţio­nar sătesc: şcoală cu 150 de calcu­latoare, table smart, videoproiectoare, autocar şi microbuz pentru transportul elevilor; grădiniţe îndestulătoare; bi­bliotecă modernă, cu „punct acces pu­blic la informaţie” (!) cu 24 de calcu­latoare şi săli de lectură cu Internet; farmacie şi cabinete medicale; centru social pentru copii; centru social pen­tru bătrâni; cantină socială; „centru de informare, consiliere şi asistenţă  a vic­ti­melor violenţei domestice”; „serviciu public comunitar local de evidenţă a persoanelor”; asfaltarea şi modernizarea străzilor (inclusiv cele ce duc în câmp, la terenurile agricole); alimentarea cu apă potabilă; sistem de canalizare (reţea publică de apă uzată şi staţie de epurare); colectarea selectivă a deşeurilor; reabilitarea tu­tu­ror şcolilor, căminelor culturale, pri­mă­riei, altor clădiri publice; introdu­ce­rea televiziunii prin cablu etc., etc. Toate aceste performanţe se leagă de cel de-al doilea nume: Horia – luptătorul.

Vine, ca un corolar, cel de-al treilea nume: Horăscu – cel consacrat voioşiei, bunei dispoziţii, ludicului. Pentru că oamenii trebuie să se şi bucure, să se veselească. Primarul a ieşit şi în întâmpinarea acestei nevoi. Parcuri, baze sportive (cu terenuri de sport sintetice şi cu tartan!). O bogată şi permanentă activitate a căminelor culturale şi a Ateneului Comunal – menită să conserve specificul local şi să îmbogăţească moştenirea cultu­ra­lă. Recent, aici a avut loc primul Festi­val al Vinului Vâlcean, care a aliniat la start artişti consacraţi ai ţării, dar şi formaţii locale, nu mai puţin consa­crate, cum sunt „Mândrele de la Prundeni” şi „Haiducii de la Amărăşti” – la care au participat trei mii de oa­meni din zona Drăgăşanilor. Tot aici, la Prundeni, s-a desfăşurat şi cea de-a doua ediţie a Salonului Naţional de Literatură şi Artă „Rotonda Plopilor Aprinşi” – în organizarea exemplară a primarului, cu participarea nume­ro­şilor intelectuali ai locului.

În sfârşit, la Prundeni fiinţează un important centru de informare turis­tică, între ale cărui invitaţii se află şi valorosul traseu monahal   vâlcean.

…Într-un interviu recent, acordat colegului de condei Ioan Barbu, directorul ziarului „Curierul de Vâlcea”, primarul Ion Horia Horăscu mărtu­ri­sea, în ceea ce priveşte perspectiva locului: „Mai sunt multe de făcut, pentru a ne zidi civilizaţia de care avem nevoie – şi pe care o merităm. Aspiraţie există, talent şi putere există; trebuie să fie şi un îndemn”.

Acest îndemn, la Prundeni, se numeşte Ion Horia Horăscu.