Un exemplu luminos pentru locuitorii comunei Alunu: JOS PĂLĂRIA, ILIE!

Despre Ilie Cîrloganu și despre comuna sa natală Alunu – localitate aflată la margine de județ – am mai scris (și au mai scris și alții) în termeni onorabili și plini de respect față de localnici, oameni harnici, buni gospodari. Nu am de data asta decât să reiterez ideea că, plecat de tânăr în lume, altfel spus pe drumurile pribegiei, s-a stabilit până la urmă în Franța, acum vreo 30 de ani. S-a bătut cu greutățile, a muncit vârtos și a învins, trecând peste toate obstacolele, nu puține, și prin curaj și inteligență a reușit. Poate fi un exemplu pentru mulți alți români care au luat drumurile pribegiei. Au ce învăța din bogata sa experiență de viață! Mulți i-au ascultat sfaturile, i-au urmat exemplul și au reușit. Mă refer chiar la frații lui, la unii consăteni, dar și la alți români care plecat cu mulți ani în urmă dintr-o țară sărăcită de locuri de muncă și care au reușit în viața printre străini, mulți pornind de la „munca de jos” și prin curaj, prin inteligență, cum spuneam mai înainte, și-au câștigat stima și respectul celor de acolo unde s-au stabilit, în Franța, Italia, Spania, Austria sau Germania. Și este important de consemnat că Ilie Cîrloganu, eroul acestor însemnări, nu a uitat meleagurile natale, nu și-a uitat părinții, rudele și consătenii, prietenii, nu și-a uitat țara-mamă, dragostea de localitatea în care a văzut prima oară lumina soarelui, iubirea față de Dumnezeu și de România, cum spune, fiind pentru el crez și sânge tricolor, cel cu care te naști.
Ilie Cîrloganu este un bun exemplu, unul dintre cei mai apreciați si respectați români din regiunea Marsilia a Franței, el având o situație materială foarte bună, obținută onorabil, prin munca întregii familii, prin seriozitate și respect față de francezii care l-au adoptat ca pe un camarad de nădejde. Am fost consul al României în Franța cu vreo două decenii în urmă. Atunci am avut ocazia să-l cunosc îndeaproape pe Ilie, la locul său de muncă și acasă, în Marsilia. Pe atunci încă mai păstra unele resentimente, își amintea mai mereu de neîmplinirile, frustrările și obstacolele ivite în cale, obsedat fiind de ideea nefericită de a nu mai reveni niciodată în țara natală. Au existat multe discuții între noi și multe ore și zile au fost necesare să dialogăm despre casa părintească, despre părinți, prieteni, despre locurile natale si țara de baștină. Am avut șansa să întâlnesc un om inteligent care să-mi asculte atent sfaturile. Pe parcursul timpului și-a căpătat o nouă morală de a privi viața, o nouă existență, aceea de a munci și a trăi demn între acei francezi demni și muncitori, de a fi cât mai aproape de România și de comunitatea care l-a crescut și format, de părinți, de școala din sat, de prieteni… Roadele înțelepciunii sale s-au adeverit! A venit cu ajutoare în satul său și la spitalul din Sinești, a contribuit cu bani și cu materiale la unele reparații ale localului școlii unde a învățat, a dăruit elevilor un autocar pentru excursii, ca aceștia, împreună cu dascălii lor, să-și cunoască țara și bogățiile ei cultural-materiale. A înființat Asociația de prietenie franco-română de sprijin și schimburi culturale. Datorită lui Ilie, astăzi, comuna sa natală Alunu este înfrățită cu localitatea Greasque din Franța. Și sunt convins că nu am scris despre toate lucrurile speciale pe care le-a rezolvat pentru comuna sa.
Președintele de onoare al ziarului „Curierul de Vâlcea”, scriitorul și jurnalistul Ioan Barbu rememorează adesea cu frumoase aduceri aminte momentele de cultură și lansările de carte pe care Ilie Cîrloganu le-a organizat în Franța, contribuind la sporirea prestigiului literaturii și artei românești peste hotare.
De câțiva ani, de 1 Iunie, Ziua Internațională a Copiilor, dar și cu alte ocazii, Ilie Cîrloganu organizează cu fonduri proprii, ajutat de cadrele didactice din Alunu, sărbători dedicate celor mici din localitate sau, în unele zile, manifestări cu diverse tematici. Bunăoară, o asemenea sărbătoare pentru copiii satului a organizat-o recent, la care am participat ca invitat, fapt care m-a onorat. A fost o sărbătoare cum rar întâlnești. Copiii au primit daruri, s-au jucat și s-au distrat, Ilie aducând din Franța cărți, jocuri, dulciuri, diferite daruri-surpriză pentru cei mici, care s-au bucurat enorm. S-au distrat de minune și cu diverse jocuri, în cadrul unor concursuri specifice, cu baloane si șepci sau pălării colorate, cu alte și alte minunății pentru copii. La această sărbătoare au participat, sub îndrumarea cadrelor didactice, sute de copii care s-au întrecut în cadrul unor jocuri-surpriză cu mingea, la minifotbal, la alergări în aer liber, chiar la plimbări cu poneii și salturi de la trambulină! S-a strâns în această zi și suma de 2.600 lei cu care a fost ajutată o familie nevoiașă din comună, cu opt copii.
Toate manifestările s-au petrecut într-o minunată zi de vară, magnifică zi, copiii bucurându-se și de prezența părinților lor, a preotului din sat, a prof. Mihaela Andreianu – Inspector Școlar General al Inspectoratului Școlar Județean Vâlcea, și a prof. Liliana Cebotari, inspector școlar pentru proiecte educaționale.Am remarcat, cu o urmă de tristețe, absența la această manifestare dedicată copiilor a primarului comunei, cât și a altor oficiali locali. Sper ca absența acestora să aibă motive importante… Un absent din motive întemeiate, bunul prieten al vâlcenilor, Președintele Asociației Amitie franco-roumaine, domnul Paul Julien, a fost prezent, totuși, printr-un Mesaj de prietenie transmis din Franța, primit de asistență cu mare bucurie.
La reușita acestei serbări care s-a desfășurat sub egida Asociației IDEE, patronată de Ilie Cîrloganu, a contribuit din plin și redacția ziarului „Curierul de Valcea”, care, în mod permanent, a stat aproape de eforturile acestui vâlcean de excepție, donator de iubire pentru copiii satului natal și pentru consătenii săi. Am asistat, pot spune fără să exagerez, la o minune de activitate cultural-educativă. Și totul s-a datorat omului cu suflet darnic, Ilie Cîrloganu, bărbatul de nota 10 din comuna vâlceană Alunu…Pentru că mai toți invitații au primit câte o pălărie în mai multe culori, folosesc în încheiere expresia franceză „Chapeau bas, Ilie!” – adică „Jos pălăria, Ilie!” pentru tot ce ai făcut și faci pentru bunăstarea comunei tale! Ești un om cu suflet darnic, dar care ai, știu bine, un OF mare! Ilie Cîrloganu nu a primit decât rareori sprijin sau încurajări de la autorități. E trist, dar adevărat! Și este lesne de înțeles, pentru că acum, la noi, bântuie o invidie nebună, o fugă continuă după „imagine” care să aducă voturi și nu cumva să apară „un altul să-mi ia locul”. Știm noi, românii, vorba aia veche „să moară capra vecinului, dar să trăiască numai a mea!”
Mă întreb: de ce atâta invidie? A cerut Ilie vreun leu de la stat? Cere autorităților doar respect pentru tot ceea ce face. Și mai așteaptă o recunoaștere firească a eforturilor sale în favoarea comunității și o caldă strâgere de mână.
• Mircea PERPELEA