🎉Până la ultimele două curse victorioase ale Ștefaniei, Vâlcea s-a delectat cu sprinturile propriilor fotbaliști spre poarta stelistă. Huiban cu lansarea, Lemac a sprintat decisiv vreo 40 metri cu fundașul în spate și a finalizat sigur. Apoi, chiar în cercul de la mijloc, Constantin a mai armat o dată praștia, Danciu a făcut „țuști” , a lăsat mingea să cadă la marginea careului și a aruncat-o viclean peste portarul ieșit. Era deja 2-0 în Ghencea pentru Vâlcea în minutul 32, Oprița își smulgea părul din cap pe margine, în timp ce în tribune se umpleau frigidere de culoare kaki, soldățească, dar și pentru latifundiarul luminii. E adevărat că, după pauză, a urmat suferința, dar Sălcianu și Dandea au pus iarăși capetele la bătaie, astfel că SCM Râmnicu Vâlcea a plecat cu o victorie oarecum neașteptată, dar absolut meritată. Sunt bucuros pentru toți cei care au tras din greu pe acel gazon infect. Sunt bucuros și pentru Schumacher, cel care a lăsat prudența deoparte și l-a titularizat pe Lemac, spre surprinderea tuturor. Și Brian, hai să-i spunem așa lui Lemac, pentru a deschide cumva povestea americană de mai jos, l-a răsplătit cu generozitate pe antrenor, marcând acel gol care a deschis drumul spre victorie.
🥇Construit in 1919, practic dintr-un teren de fotbal și un altul de cenușă, reconstruit în 2021, legendarul stadion din Eugene, locul unde va alerga Ștefania Uță finala la 400 metri garduri, înseamnă casa spirituală a atletismului american. Aici funcționează nemiloasă regulă „Primii trei sau valea” pentru toții atleții americani, la trialurile de calificare pentru echipa olimpică americană. Poți să fii Carl Lewis sau Michael Johnson, te clasezi pe locul 4 la trialul de calificare, atunci nu vei merge niciodată la competiția supremă. Regula este brutală, mereu de neclintit, a învârtit destine, tocmai de aceea stadionul din Eugene rămâne celebru și pentru poveștile de viață pe care le-a trăit.
Nu știu dacă, înaintea cursei finale, Ștefania cunoaștea regula „celor trei calificați”, care ar însemna medalie pentru ea. Este concentrată, cel puțin așa ne indică chipul ei când salută la prezentare, de pe culoarul 7. Abia schițează un zâmbet. Și gata. Toată lumea în block-starturi. Uță explodează deja în primii metri, cu cel mai bun timp de reacție dintre toate sportivele. Comentatorul cursei insistă pe culoarul 3, grecoaica Iakovaki, dar apoi se repliază rapid, cu ochii pe româncă, care avansează vizibil. Fără doar și poate, culoarul 7 se scurtează. Ștefania aleargă cu determinarea celei care știe că a venit tocmai de pe malul Olăneștiului ca să-și lase și ea povestea aici, la Eugene. Cu picioarele-i lungi și viteza uimitoare, pare o gazelă nestăpânită. Sfidează gravitația, gleznele subțiri și minunate plutesc deasupra celebrei piste americane. Ștefi zboară, e prima și la 300 metri. Distanța față de celelalte crește, vâlceanca noastră zburdă spre linia de finiș. Ultimul gard. Puțină emoție la săritură. Ștefi aterizează comod. Nimeni în stânga, nimeni în dreapta. Doar în față se află istoria, spre care pașii o poartă cu repeziciune. Și, în câteva secunde, Ștefania Uță trece în glorie de firul nevăzut de la sosire. Victorie! Campioană mondială! Vâlcea! România! Excepțional!
Transmisiunea se constituie apoi puțin nedreaptă, camerele ar fi trebuit să o fixeze mai mult pe învingătoare. Cadrele nu o arată și pe Alina Enescu, antrenoarea care-i striga mai deunăzi ” Încă o tură, Uță” , deși Ștefania își vărsa stomacul de căldură și efort. Să spunem că este un triumf și al Alinei. Și sunt sigur că lacrimi i-au mijit în colțurile ochilor, în amintirea Vioricăi și a lui Bobo Enescu, cei care i-au lăsat o moștenire excepțională. Harul de a antrena.
👍Un weekend formidabil pentru sportul vâlcean și pentru comunitatea locală. Mai vrem și altădată, dragii noștri sportivi și antrenori.