În plin proces de ajustare a bugetului de stat, pentru a încăpea în matca cheltuielilor sustenabile, nu trece zi să nu mai aflu câte una de te doare mintea despre dezmățul din administrație, despre cum se lăfăie cei puși să aibă grijă de avuția statului. Să le luăm pe rând.
Regia protocolului de stat (RA-APPS) face afaceri, închiriază un imobil către o firmă privată, cu 60.000 euro/lună, iar aceasta îl subînchiriază cu 180.000 euro/lună către banca de stat Eximbank. Profit 300%, firește, pentru firma privată. Guvernul nu poate solicita rezilierea contractului întrucât clauzele acestuia sunt inatacabile.
Pe lângă salarii și pensii speciale, trei judecători ai Curții Constituționale primesc câte o primă de pensionare de 180.000 lei. Premierul Bolojan se mulțumește să declare că primele sunt legale dar imorale. Atât.
La Nuclearelectrica, o altă companie de stat, cumulul pensii-salarii, de angajat, se situează între 40.000 lei si 117.000 lei lunar net; iar directorul a încasat cu tot cu recompensele pentru performanță nu mai puțin de 2,29 milioane lei anul trecut. Ca să nu mai vorbim de nepotisme. Contractele sunt beton, nu pot fi reziliate, s-a încercat în trecut și, drept urmare, statul român a fost condamnat la CEDO să plătească pe lângă salariile din urmă și despăgubiri uriașe. Deci nu se poate atinge nici de aceștia.
Mai departe. Pensiile speciale. Au fost nenumărate încercări de reformare a sistemului de pensii după principiul contributivității, dar invariabil actul normativ s-a izbit de decizia de neconstituționalitate afișată de Curtea Constituțională. Ca să înțelegem, este neconstituțional principiul echității. Dacă este așa, faceți ceva cu constituția, ștergeți-vă la fund, nu vedeți că-i reprezintă doar pe unii? De altfel, statul român se află în procedură de infrigement și pierde bani europeni din această cauză.
Dacă a văzut că de privilegiați nu se poate apropia, Guvernul s-a reorientat către cei mulți. N-au ei cine știe ce venituri de unde să poată tăia, dar măcar sunt mulți. Elevi, cadre didactice, personal medical, funcționari. Și aici aceeași problemă, sindicatele au spus-o răspicat, orice tăiere înseamnă grevă generală. Bolojan se învârte cu foarfeca în mână și clămpăne a pagubă. Toți se repliază când văd ustensila cu două tăișuri.
Mă mir de ezitările prim-ministrului Bolojan, căci pe vremuri, când era primar, se spunea că are sânge în instalație. Dar se vede treaba că guvernarea țării e altă mâncare de pește. Conducerea unui oraș din Vest nu poate fi comparată cu lupta pe viață și pe moarte cu rechinii din Sud. Rămâne de văzut dacă Ilie Bolojan va fi un al doilea Emil Constantinescu, pe care l-au înfrânt structurile din subordine și a recunoscut asta.
Nici timpul nu este de partea lui, Comisia Europeană așteaptă măsuri urgente. Atunci singura soluție este creșterea taxelor, cea mai nepopulară, care ne afectează pe toți. Reversul ar fi falimentul statului, incapabil de a funcționa după principii sănătoase. Chiar dacă Guvernul va salva economia în cele din urmă, prin curbe de sacrificiu, la următoarele alegeri se va putea considera pa și extremiștii vor triumfa. Măsurile nepopulare se vor deconta în voturi. Mai bine i-ar fi lăsat acuma când e greu, să confirme distanța de la vorbe la fapte.