După cum se vede, se pare că scenei noastre politice din ultima vreme nu-i priește stabilitatea pe un program consacrat de electorat. Mai mult chiar, unora nu le place nici termenul de stabilitate; li se pare static. Să-i spunem atunci: dinamică funcţională sau pozitivă.
Pentru o majoritate parlamentară ca şi pentru guvernul susţinut de aceasta stabilitatea politico-guvernamentală sau, dacă vreţi, dinamica pozitivă presupune angajamentul activ al forţelor şi concentrarea resurselor politice şi administrative majoritare pe aplicarea şi îndeplinirea programului adoptat.
Înainte de a caracteriza succint situaţia politică naţională a momentului actual, permiteţi-mi să amintesc o constantă a instabilităţii sau a dinamicii negative a politicii din ultimii aproape 10 ani. Este vorba despre preşedintele arbitru – jucător. Dacă România a făcut şi progrese însemnate în acest interval, acest lucru a fost posibil doar atâta timp cât acestui arbitru-jucător i s-a opus o rezistenţă îndârjită de nişte partide şi personalităţi puternice precum, în ordine cronologică, PNL şi premierul Tăriceanu, mai apoi, de PSD şi premierul Ponta şi, în ultimă instanţă, de poporul alegător.
În ultimele zile, mulţi oameni s-au întrebat şi au încercat să explice motivele pentru care domnul Antonescu a cerut şi a obţinut ieşirea PNL de la guvernare. Doresc să-mi spun şi eu părerea cu privire la acest subiect. Eu nu cred că există vreo înţelegere în tandemul Antonescu-Băsescu asemănătoare aceleia dintre domnii Stolojan-Băsescu sau că o astfel de înţelegere ar putea produce cândva efecte semnificative. Este o întâmplare că interesele sau calculele lor se întâlnesc punctual, ca, de exemplu, acum, să cadă Premierul Ponta. De ce să fie dat jos Ponta? Pentru că asemenea lui Tăriceanu se dovedeşte o personalitate politică puternică, nu se lasă condus de asistentul social precum Boc, iar domnul Antonescu nu are realizări politico-guvernamentale sau administrative. Şi atunci, de ce şi-a mutat dispozitivul de la guvernare în opoziţie? Cred că aici îşi spun cuvântul atât calităţile redutabile, cum este aceea de bun orator, de om al unor expresii şi figuri de stil memorabile şi penetrante cât şi defectele domnului Antonescu. Semnalul pe care l-a primit a fost eşecul singurului program de care a răspuns în ultimul an şi anume revizuirea constituţională. Este o certitudine că domnul Antonescu se pricepe la opoziţie, dar nu se pricepe la guvernare. Campaniile de alegeri prezidenţiale oferă ocazia discursurilor politice. Ori, cum nu te poţi lăuda cu ceva în direcţia bunei guvernări, încerci să-i critici pe cei care administrează statul şi comunităţile sale. Rămâne ca oamenii să aleagă între cuvântările unor oratori şi faptele celor care administrează ţara.
În ce ne priveşte pe noi, USD-ul şi Premierul Ponta avem obligaţia de a asigura dinamica funcţională a politicii de guvernare, a administraţiei publice centrale şi locale. În acest scop, s-a negociat politic în ultimele zile şi ne vom prezenta cu o majoritate refăcută şi cu un Guvern Ponta remaniat. Atât în procesul de remaniere cât şi pe parcursul guvernării ne vom confrunta cu opoziţia foştilor aliaţi sau a unei părţi din aceştia. De data aceasta, într-un context învecinat, agitat şi îngrijorător, context care impune de urgenţă intrarea în funcţiune a Guvernului Ponta, un executiv care poate asigura o dinamică politică pozitivă a ţării prin continuarea bunei guvernări dovedită în ultimii doi ani. Apreciez că nici o jonglerie politicianistă realizată de cei cărora nu le place stabilitatea politică nu poate scoate din pălărie o variantă de guvernare comparabilă calitativ aceleia propusă de majoritatea parlamentară din prezent.
senator PSD,
Laurenţiu Florian Coca