Site icon Curierul de Vâlcea

Scapă cine poate

Vă amintiți de anii tulburi de după 90? Dacă nu, vă spun eu. Până prin anul 2000 sentimentul de insecuritate al cetățenilor era omniprezent. Puterea locală și-o împărțeau găștile de cartier. Dacă aveai firmă, butic ˗ cum era la modă pe atunci, trebuia să plătești taxă de protecție. Schimbul valutar, pentru a-ți procura marfa, se efectua la colțul străzii, de multe ori cu tăieturi de ziare în loc de bancnote. Tot valutiștii acordau și împrumuturi cu camătă. Mogulii locali erau dependenți de finanțări dubioase și făceau jocurile în consecință. Autoritățile erau depășite de fenomenul infracțional. Inclusiv ordinea statală a fost periclitată în câteva rânduri prin sosirea ciomăgarilor din Valea Jiului la București. Au reușit chiar să răstoarne guverne. Era greu să întrevezi un viitor luminos prin jungla care se crease, astfel încât expresia ”scapă cine poate” devenise mai actuală ca oricând. Mulți și-au făcut bagajele și au scăpat peste graniță, fericiții!

De ce fac recurs la această perioadă nefericită din istoria noastră recentă? Pentru că ea s-a întors, de data asta în mediul online. România este la cheremul gangsterilor informatici. Jungla a reapărut acolo unde petrecem din ce în ce mai mult timp, pe internet, laolaltă cu senzația că autoritățile sunt incapabile să-și protejeze cetățenii. Fraudele informatice au atins un nivel alarmant. Sunt clonate site-uri ale Poliției Române, ANAF, SRI, ni se cer date personale cu antetul instituțiilor de forță, cei puși să ne apere sunt ei înșiși batjocoriți de infractorii cibernetici. Nu mai vorbesc de apeluri nesolicitate cu caracter comercial. Hărțuirea copiilor, transmiterea de conținut sexual cu minori etc. Suntem zilnic bombardați, ne aflăm sub asediu. Autoritățile se mulțumesc doar să transmită avertismente. A apărut un nou tip de fraudă, vă rugăm să nu deschideți ușa internetului oricui că hoții acționează. Nu e asta cea mai mare dovadă de impotență a autorităților? De ce sunt lăsați să acționeze?

Dar cea mai mare problemă o reprezintă răspândirea de informații false, statul nu e în stare să se protejeze pe el însuși. Dezinformarea concertată pe teme de natură să dezbine populația își face de cap pe toate rețelele. Din cauza fermelor de boți ne-am aflat în pragul disoluției statului de drept. Deși s-a ratat la mustață, pericolul nu a trecut. Doar se refac stocurile de muniții pentru o viitoare luptă, și mai înverșunată. Și asta se întâmplă pentru că mediul informatic se află sub controlul absolut al forțelor destabilizatoare, propagarea știrilor false cu caracter politic, sanitar, militar, economic nu întâmpină nicio opreliște. Mai că-mi vine să cred că reprezentanții puterii au semnat un pact de neagresiune cu anarhiștii, care se vede doar dintr-o singură direcție. Sau se tem să spună că nu pot, nu sunt pregătiți, n-au soluții, altfel nu-mi explic. Comunicarea este, nu deficitară, ci execrabilă. Iar dacă prin inacțiunea lor au reușit să creeze un profil de erou național unui măscărici politic cu convingeri rusofile, sunt la fel de vinovați pentru favorizarea infractorului ca gașca dinaintea lor, în frunte cu Ciolacu. Și ar trebui să plece urgent. Declinarea competențelor nu e o rușine, ci o necesitate.

Dacă s-a reușit într-un final trimiterea în judecată a lui Călin Georgescu, este doar pentru că acesta nu s-a limitat la manipularea internetului. A trecut în zona infracțiunilor fizice. Procurorii îl acuză de complicitate la tentativă de lovitură de stat, prin asocierea cu gruparea paramilitară condusă de Horațiu Potra, un fel de Efgheni Prigojin autohton. N-a mai avut răbdare și asta l-a pierit. Dacă rămânea să-și construiască o carieră politică doar pe baza dezinformărilor din mediul online și a greșelilor guvernanților, era și acum bine-mersi. În concluzie, până instituțiile statului nu-și fac datoria, problema vulnerabilității pentru majoritatea românilor rămâne.

Exit mobile version