Mergeai pe drum și vedeai cum cad unul în stânga, altul în dreapta. Nu știai de unde vine glonțul. Mergeai liniștit și te pomeneai cu cracii în sus. N-aveai ce face, mergeai înainte, până cădeai și tu. Eu am scăpat pentru că așa a vrut Dumnezeu. Toate-s de la Dumnezeu. Nu a fost știință, nu a fost vorba de antrenament. Dacă eu și cu dumneata mergem împreună cu armele în mâini și tu te pomenești cu glonțul în cap, ce știință să fie asta?!
• Constantin HERȚOIU, veteran vâlcean din cel de-Al Doilea Război Mondial, la împlinirea vârstei de 108 ani
RoȘtire
