Romantismul roboților sau automatizarea sufletelor

Însăilare jucăuşă de simulacre epistolare şi de scurte narratiuncula fără traiect epic comun, „Axioma Turnului” (Editura Asociaţiei Culturale Iulia Haşdeu, din București) poate lua prin surprindere pe cititorul familiarizat mai mult cu opera filologică şi monografică a Crinei Decuseată Bocșan, exegeta Iuliei Haşdeu („Letopiseţele slavo-române din secolul XVI”, „Renaşterea unui nume – studii şi eseuri” etc.) şi mai puţin cu povestirile sale istorice ori cu literatura de divertisment destinată juniorilor. Fundalul cosmic îi dă o aparenţă de operă SF, dar lejeritatea şi nostimada fanteziilor exersate de autoare nu au, de fapt, nimic de-a face cu rigoarea şi schemele anticipaţiei ştiinţifice. Nici roboţii puşi la lucru de Crina Decuseară Bocșan nu-s înrudiţi – nici pe departe – cu ai lui Asimov, rostul lor aici nefiind preluarea efortului uman conform etimologiei („şmotru” pe limba lui Karel Čapek), ci deghizamentul ludic, adesea de un comic accentuat. „Cică blonda gonflabilă de la cantina cosmică a renunţat la cucerirea lui” – jubilează roboţica undeva ca o nevastă de militar plecat în Vietnam, geloasă pe manechinele sexuale de cauciuc din dotarea armatei americane.
Aşadar, automatele autoarei nu-s altceva decât o subtilă parabolă a mecanizării existenţei umane, un protest faţă de rutina şi decăderea omului contemporan până la condiţia unei fantoşe. În fond, schimbul de „cosmograme”între cei doi „roboți aventurieri” ar putea fi la fel de bine chiar metafora actualului schimb de mesaje pe Internet ce a luat locul clasicei corespondențe amoroase de altădată. În Turn, cei doi amorezi îşi găsesc ascunzătoarea şi cuibul la fel cum un Alfred de Vigny îşi găsea în al său „turn de fildeş” refugiul necesar condeiului – şi nu degeaba „robotul” de fabricaţie C.D.B. vorbeşte undeva de plecarea „în concediu de creaţie”.
Iată, prin urmare, un scenariu evazionist pentru o fantezie romantică „în vremea holerei” aleasă ca ambalaj atrăgător al unui autentic manifest pentru „înomenire”, cum s-ar fi exprimat Vladimir Lossky. Un demers literar demn de a fi salutat nu doar pentru valenţele lui morale, dar şi pentru ingeniozitatea modalităţii estetice.
Bogata ilustrare a volumului cu grafică de interior strict tematică, iniţiativă datorată inimoasei editoare Raluca Tudor, întregeşte mizanscena cum nu se poate mai oportun, mimând parcă aspectul cărţilor destinate celor mici. „Axioma Turnului” este o reușită nostimadă ce te invită la un joc pentru adulţi cu miză mare, versiune modernă a pericopei evanghelice de odinioară ce promitea Împărăţia Cerurilor doar celor inocenţi „asemenea copiilor”.
Emil Lungeanu