Lutul prinde viaţă în mâinile olarilor

• oraşul Horezu va deveni una dintre atracţiile turistice ale României • renumele ceramicii de Hurez a ajuns în toate colţurile lumii
 

„Capitala ceramicii româneşti” – oraşul Horezu este unul din punctele de atracţie turistică pentru străinii care vizitează ţara noastră, aceştia fiind in­teresaţi de această adevărată vatră de cultură şi civilizaţie. Menţionat pentru prima dată în documentul dat la Râm­nic în data de 5 septembrie 1487 de către voievodul Vlad Călugărul, satul a fost donat ulterior Mănăstirii Hurez de către Constantin Brâncoveanu. Aşeza­rea s-a dezvoltat după anul 1780, când a devenit cunoscută sub numele de Târgul Horezu. Odată cu noua îm­păr­­ţire administrativ – teritorială din 1968, localitatea a fost declarată oraş şi a urmat, de-atunci, un amplu proces de urbanizare. Din punct de vedere geo­­grafic, oraşul este situat în centrul de­presiunii Horezu şi este mărginit la nord de Munţii Căpăţânii, la sud de Mă­gura Slătioarei, precum şi de dea­lu­rile Negruleştilor, Costeştilor şi Tom­şa­nilor pe râurile Luncavăţ, Râmeşti şi Romani.

Din mâinile olarilor ies adevărate opere de artă

După cum spuneam, Horezu este cunoscut ca puternic centru etnografic şi ca o străveche vatră de ceramică popu­lară. Astfel, din punct de vedere al ocupaţiilor tradiţionale, oraşul con­dus de primarul Constantin Niţu este cu­noscut ca zonă de practicare a pomi­culturii, creşterea animalelor, olă­ritului, exploatarea şi prelucrarea lem­nu­lui. De departe, olăritul reprezintă em­blema şi faima acestor locuri, ade­vă­ratele opere de artă născute din priceperea şi mâinile meşterilor ajun­gând în toate colţurile lumii. Dintre ce­ra­miştii care şi-au pus munca de ani de zile în slujba păstrării tradiţiilor tre­buie amintiţi Victor şi Eufrosina Vicşo­rea­nu, Ion Vicşoreanu, Victor şi Stelian Ogre­zeanu, Nicolae Ţambrea,  Dumi­tru şi Ioana Mischiu, Gheorghe şi Ma­ria Iorga, Mihai şi Maria Bâscu, Costel şi Ionel Popa. Din fericire, o nouă ge­neraţie de artişti va duce mai departe arta olăritului, iar nume precum Milu Bâscu, Ion şi Mihaela Paloşi, Viorel şi Ionel Frigură, Alina şi Liviu Iorga, Cris­tian Tănăsescu sau Ion şi Felicia Mis­chiu devin adevăraţi ambasadori ai aces­­tor locuri binecuvântate de Dum­ne­zeu.

Expoziţie permanentă lângă Mănăstirea Hurez

Spre satisfacţia lor, o parte din lu­cră­rile acestor meşteri au fost reunite într-o expoziţie originală, care este amenajată lângă Mănăstirea Hurez. Expoziţia de care vorbim este găzduită permanent de Căminul cultural din Ro­ma­nii de Jos, în imediata apropiere a por­ţilor mănăstirii. Trebuie spus că ac­ce­sul este gratuit pentru turişti, iar pre­ţurile practicate sunt absolut rezona­bile, pentru ca orice român sau turist străin care vine să vadă expoziţia să nu plece cu mâna goală. „Un turist care ajunge la Horezu este impresio­nat de oaza de verdeaţă, de muntele care radiază de alb imaculat. Cera­mi­ca de Horezu, pe care o găzduim cu mare onoare aici, în această expoziţie, este brand de ţară, pentru că a fost omologată anul trecut. Vreau să spun că toate ambasadele româneşti în străi­nătate au obiecte unicat, iar culo­rile cu care sunt desenate farfuriile şi celelalte obiecte de olărit sub naturale. În plus, turistul care vizitează zona rămâne impresionat de comprimarea monumentelor istorice. Venind dinspre Rm. Vâlcea, oricine se poate bucura de frumuseţea mănăstirilor Surupate, Govora, Dintr-un Lemn, a schiturilor Iezer, Pahomie şi Păpuşa, a muzeului Trovanţilor de la Costeşti. Nu mai vor­besc de Mănăstirea Hurez, monument UNESCO, care este cea mai frumoasă din România”, declară Ştefan Rachie­ru, custodele expoziţiei de la Romanii de Jos.

„Ca să fii olar bun, trebuie să fii ager ca şi cocoşul, iscusit ca şarpele, răbdător ca peştele”

Motivele simbolice ale meşterilor olari sunt inspirate din lumea animală şi, în primul rând, trebuie amintit coco­şul, emblema ceramicii de Horezu. Ola­rii de altădată aveau o vorbă: „Ca să fii olar bun, trebuie să fii ager ca şi co­coşul, iscusit ca şarpele, răbdător ca peştele”. Cocoşul a fost dintotdeau­na un orologiu natural; la noi, la ro­mâni, timpul era împărţit după prima, a doua şi a treia cântare a cocoşului. Cântecul cocoşului simboliza trecerea momentului critic şi anunţa victoria soarelui şi a luminii asupra nopţii şi întunericului. În legendele şi basmele diferitelor popoare, strigoii, demonii, elementele malefice nocturne se tem să nu fie surprinse de cântecul coco­şu­lui care le poate fi fatal. Din cate­goria motivelor simbolice zoomorfe mai face parte si porumbelul, care – alături de reprezentări ale peştelui – este unul dintre cele mai vechi repre­zentări ale creştinismului. Tot în cadrul motivelor simbolice intră şi motivele vegetale, meşterii preferând bobocii de trandafir, brăduţul (simbolizând nemurirea), trifoiul (norocul), frunzele, precum şi arborele vieţii.

O parte din piesele „de rezistenţă” din expoziţia de la Romanii de Jos vor fi expuse zilele acestea, în Bucureşti, la Plaza România, deoarece oraşul Ho­rezu a fost invitat la Campionatul internaţional de gătit în aer liber. Cum spuneam, manifestarea are loc în zilele de 21 – 23 octombrie, în Capi­tală, în organizarea Asociaţiei culturale „Euro-Est Alternativ”.

Originalitate la Romanii de Jos

De când a devenit primar al oraşu­lui Horezu, Constantin Niţu şi-a dorit să dea o dimensiune naţională şi inter­naţională tradiţiilor din această zonă. Ţinta principală a activităţilor admi­nis­traţiei din Horezu este transformarea ora­şului, în adevăratul sens al cuvân­tului, în destinaţie turistică de interes internaţional. Expoziţia permanentă de la Căminul cultural din Romanii de Jos, administrată de către Ana Predoiu prin societatea Horezu Prim SRL (care aparţine de Primărie). Ce trebuie ştiut des­pre acest brand este că se ocupă de proiectul CJ pri­vind promovarea turistică a judeţului, una dintre prio­rităţile preşedintelui Ion Cîlea, de­mons­­trându-se a fi un exem­plu con­clu­dent de originalitate, spre deo­se­bire de „ma­gazinele – kitsch” care sunt am­pla­sate chiar la intrarea dinspre Rm. Vâlcea în oraşul olarilor.