La mulți ani, DOCTORE, pentru cei mai frumoși 90 de ani!

Ion Albescu (născut la 14 februarie 1923 – Bucureşti) – medic specialist în chirurgie şi urologie, profesor universitar; cursuri postuniversitare în specialităţile chirurgie şi urologie. Doctor în ştiinţe medicale, cu teza „Tuberculoza uro-genitală” (1952) şi deţinător al titlului Privat Docent; publicist; fost sportiv de performanţă (dublu campion naţional la talere). Înainte de 1989, a lucrat la diferite spitale din oraşele Germaniei: Munchen, Karlsruhe, Mallersdorf, între 1983-1989 – la cabinetul de specialitate urologică din Straubing. Este membru de onoare al mai multor societăţi medicale din ţară şi străinătate. A deschis, după Revoluţia din 1989, pe un teren moştenit de la bunicii săi, în Goranu, prima policlinică particulară din judeţul Vâlcea – Policlinica Straubing Râmnicu-Vâlcea (oraş în care s-a stabilit), aparţinând Societăţii de binefacere cu acelaşi nume (cu sediul în oraşul Straubing – Bavaria), al cărei preşedinte este. Este deţinător al ordinului „Crucea de Merit la Bandă, a Republicii Federale Germania”, acordată de preşedintele acestei ţări, şi al titlului de „Cetăţean de Onoare al Râmnicului”.
 

Astăzi…

M-am gândit în fel şi chip cum aş putea trece cu brio provocarea de a spune câteva cuvinte despre distinsul doctor şi prieten Ion Albescu. M-am gândit să încep să-l laud şi să spun vorbe la superlativ despre dumnealui. Mi-oi fi ales bine ziua? Știu că astăzi toți o fac. Este ziua lui de naștere și este elogiat în Templul culturii vâlcene, la Bibliotecă, îl sună mari patroni și directori de instituții publice, scriu despre el ziarele și-l filmează televiziunile. Astăzi, toți îi sunt alături, iar el se va înfrupta din bucuria lor. Iar dacă este așa cum îl știu eu, unii dintre ei, mai apropiați sufletului lui, o să primească și un „pumn” în chiotoarea gurii de la doctor, în semn de… «du-te dracu mă, îmi ești drag »: De ce mă bucur așa? Păi eu am fost mereu unul dintre cei care abia așteptam să primesc un „pumn” sau să-i spunem «mângâiere» de la doctor și…nu eram dezamăgit niciodată, câteodată primeam chiar doi. Cine îl cunoaște știe despre ce vorbesc, cine îl cunoaște și nu a primit încă «pumnul» trebuie să insiste, nu a ajuns prea aproape de sufletu-i. Astăzi, o să fi tare ocupat doctore, nici nu sunt sigur c-o să ai timp să citești astea câteva rânduri venite din partea noastră, a prietenilor dumneavoastră, astăzi toți te iubesc, și-ți rostesc numele…

Dar mâine?

Eu aș vrea să vă întâlnesc și mâine, pentru a povesti toate lucrurile frumoase care s-au petrecut astăzi, pentru a vedea câte «mângâieri» ați împărțit și mai ales la cine. Aș vrea să vă întâlnesc și poimâine să ne bucurăm împreună de amintirile zilei de mâine și mai ales de cele ale zilei de astăzi.

Cine îndrăznește să spună că ai îmbătrânit, doctore, face o greșeală și pentru că nu te cunoaște. Ai ajuns doar la un moment al maturității, al bilanțului, un bilanț pe care nu vei fi nevoit niciodată să stai la coadă să-l depui la Finanțe. Este un bilanț al lucrurilor frumoase oferite de viață, este un bilanț al prietenilor, al reușitelor, al bucuriilor, al amintirilor care umezesc întotdeauna chiotoarea ochilor, al celor care te-au iubit și te iubesc, al celor care te respectă, al celor pe care i-ai vindecat cu bisturiul sau cu vorba, al celor pentru care te-ai sacrificat pentru a le oferi o bucată de pâine, a celor care te-au cunoscut și ți-au simțit «mângâierea». Bucură-te doctore, că sunt foarte mulți și n-o să ai timp să-i mângâi pe toți astăzi. Așa că te rugăm, ai bunăvoința să ne vedem și mâine, și poimâine și …Am atâtea lucruri să vă mai spun. Nu ați vrea totuși s-o lăsăm pe mâine și pe poimâine și…Aaa! era să uit: La mulți ani, DOCTORE, pentru cei mai frumoși 90 de ani!