Pe orice parte am întoarce incidentele de la Bistrița, cu obiectivitate sau subiectivitate, există un numitor comun. Oameni din galeria Vâlcii au fost bătuți. Au fost băgați josnic la „beci” și loviți cu pumnul și cu picioarele, ce se vede în filmări. Motivul invocat, „nu voia să coboare”. A, bun, a coborât totuși și după dă-i omor. Nu e în regulă. Am fost la câteva meciuri în deplasare ale SCM-ului, cu prezența galeriei vâlcene. Mărturisesc că nu am sesizat vreodată rele intenții sau comportament de ultras violent din partea acesteia, atât cât i-am putut observa. A, că s-a înjurat ? Probabil că da, de o parte și de cealaltă. Dar ăsta nu este motiv de spart dinți și șuturi dorsale, că „așa vreau mușchii noștri” . Și nici motiv de persiflare prin presa bistrițeană, „ar putea lua lecții de la noi, au înjurat și au provocat non-stop”. E aceeași presă, apropo de înjurături, care numea „trăire prea pătimașă pentru fiecare fază din sport” cele două ore de ocări venite de la tribuna oficială a stadionului din Bistrița către cei de la FCSB, la partida din Cupa României la fotbal. Haideți să fim mai ponderați! Clubul Gloria Bistrița, prin comunicatul de după meci, pare că se delimitează de „prestația” celor de la pază. Și bine face pentru că lucrurile bune și frumoase de acolo, oamenii serioși de acolo, nu trebuie să aibă vreodată de-a face cu ceea ce s-a întâmplat.
Și mai este un aspect. Dincolo de eventuale acțiuni penale, lucrurile trebuie armonizate rapid, la nivel de cluburi, la nivel de galerii, la orice nivel existent, pe relația Bistrița – Râmnicu Vâlcea și invers. Peste exact două săptămâni, România va juca prima partidă la Campionatul Mondial, la Rotterdam. Sunt semne că vor merge ambele galerii, pentru câteva zile. Eu cred că acolo va fi nevoie acolo de caractere puternice, de suflete empatice, de o singură voce, pentru România. Și nu de animozități nefericite de Liga Florilor.