În jurul lumii, pentru a doua oară

5. Misterele Perului

Debarcăm în Guaiaquil, cel mai mare port la Pacific. De aici începe aventura pe care o planificasem mai de demult. Părăsim vaporul pentru mai multe zile, urmând să revenim la Lima. Din port luăm un taxi până la hotelul City Plaza, situat chiar în centrul orașului, unde avem rezervate locuri din timp. Vizităm zona centrală cu strada 9 Octombrie, artera principală, care se termină la faleză. Admirăm Malecon 2000 cu Rotonda, un semicerc din coloane, care are în mijloc statuile celor doi eroi ai războiului de independență din 1822, Simon Bolivar și San Martins, promenada cu parcuri, cu fântâni arteziene și cu frumoase lampadare, Turnul cu ceas, Torre del Reloj, Palatul municipal, Muzeul naval, Yachtclubul, clădirile monumentale în stil neoclasic, dar și altele mai moderne, în stil american, niște zgârie nori din sticlă și beton. Pe o stradă paralelă, Piața Bolivar ne atrage atenția nu numai prin statuia impunătoare a eliberatorului Americii de Sud, dar și prin mulțimea iguanelor, acele șopârle uriașe ce ating lungimi de peste un metru. Obișnuite cu turiștii, care le atrag cu frunze de varză și cu fructe, sunt atât de blânde încât se lasă mângâiate sau se cațără de-a dreptul pe tine în speranța de a primi ceva hrană. Pomii din parc sunt plini de sute de exemplare. Vis-a-vis de parc se află imensa Catedrală lba, din piatră, în stil neogotic. Am mâncat în Yachtclub, pe o terasă situată direct pe malul fluviului ce străbate orașul. Peisajul e splendid, admirăm corăbiile cu trei catarge pline de turiști care ne fac cu mâna. După o plimbare pe strada principală căptușită cu magazine, revenim la hotel, în ziua următoare urmând a ne scula foarte devreme. Cu avionul de la 8.00 dimineața ajungem în Lima, după două ore de zbor. Legătura spre Cusco am avut-o la vremea prânzului, așa că pe la 13.00 eram deja în hotel. Timp de trei zile și trei nopţi am locuit într-unul din cele mai elegante hoteluri din lume, aparținând renumitei rețele Orient Expres, hotelul Monasterio. Construcția, din 1692, a fost la început a unei mânăstiri cu 4 corpuri de clădiri cu un etaj, cu galerii acoperite, cu arcade și coloane ce delimitează 4 grădini interioare. Suitele și camerele sunt elegant mobilate în stil spaniol antic, coridoarele și holul principal sunt amenajate cu mobilier masiv din lemn și cu foarte multe tablouri cu motive predominant religioase. Piesa de greutate în tot acest complex hotelier este însă Capela, cu un altar superb lucrat și poleit cu aur, precum și cu stampe originale de mărimi impresionante. Turistul întâlnește aici un confort perfect, strălucitor, în ambianța unui trecut nobiliar.

A doua zi, ne trezim devreme. Ne-am planificat să vizităm Machu Picchu, ruinele vestitului oraș redescoperite în 1911 de către arheologul Hiram Bingham, unele dintre cele mai frumoase și enigmatice locații străvechi.

La ora 6.30, un taxi ne duce de la hotel la gara principală din Cusco, de unde, cu Orient Express-ul Hiram Bingham, după numele celui mai important descoperitor al lui, am ajuns în Aguas Calientes, un frumos sat devenit ultra turistic. În tren, la fel de elegant ca și cele pe care le cunoaștem din atâtea descrieri, ca și din filme, ni s-a servit un bogat mic dejun. Următoarea etapă a fost urcușul cu un autobuz pe numeroase serpentine abrupte până la intrarea principală. Aici, după legitimare și un control foarte sever, am primit un ghid numai pentru noi doi, pe Markus, un urmaș al incașilor născut în Cusco, tată a doi copii, de o naturalețe și o amabilitate deosebite.

Machu Picchu, se pare, a fost construit de regele Inka Pachacutec Yupanquis, în 1450, în cultul zeului soarelui Iti. Orașul avea 216 construcții, răspândite pe terase etajate, accesibile prin 3.000 de trepte săpate și ele în muntele de granit. Oraşul avea canalizare şi alimentare cu apă în formă de cascade şi canale, toate păstrându-se intacte până în zilele noastre. Impresionant este tipul de construcţie din blocuri de piatră şlefuite şi perfect îmbinate fără mortar, ceea ce lipsesc sunt numai acoperişurile care fuseseră de lemn şi frunze de palmier. Oraşul e împărţit în mai multe cartiere, cel al palatelor şi templelor, al meşteşugarilor, oamenilor de rând şi atenţie cel al femeilor, un fel de universitate la care erau aduse pentru 5 ani fete tinere să înveţe regulile vieţii. Tot aici au fost găsite şi 50 morminte cu peste 100 schelete, dintre care 80% erau ale unor femei.

După izbucnirea războiului civil al incaşilor, acest centru regesc şi religios îşi va pierde rolul şi va fi părăsit. Deşi prezenţa sa mai este documentată în scrieri spaniole şi germane, redescoperirea acestui oraş total acoperit de junglă s-a petrecut la 24 iulie 1911, în urma unei expediţii a Universităţii din Yala, condusă de Hiram Bingham. Din 1983, aparţine patrimoniului UNESCO, iar din 2007 face parte din cele 7 noi minuni ale lumii. Am revenit cu acelaşi tren în care ni s-a servit un rafinat dineu.

Ziua următoare am vizitat frumosul oraş Cusco, construit pe vechile ruine inka, în centrul istoric străzile fiind înguste, cu temelii şi porţiuni de ziduri asemănătoare celor din Machu Picchu, cu blocuri din piatră perfect zidite fără mortar, cu canalizare stradală, urbanistica fiind ordonată, deşi oraşul este construit tot pe coline, datând din anii 1200. El a fost fondat de regele inka Manco Capac, fiul soarelui şi sora lui Mana Ocllo. Numele Cusco vine de la Quechua, poporul indian ce a trăit în aceste locuri şi care înseamnă „buricul pământului”. În 1532, Pizzaro va jefui şi incendia oraşul, cantități uriașe de aur şi argint vor fi topite pentru a fi transportate mai uşor, iar templele şi palatele vor fi distruse. În acest fel Cusco îşi va pierde importanţa, populaţia mutându-se în Lima. După 1911, prin descoperirea lui Machu Picchu, va renaşte, devenind cel mai vizitat centru turistic din Peru, în 1983 fiind declarat monument UNESCO. Frumuseţile oraşului sunt concentrate în piaţa oraşului, toate străzile adiacente fiind pline de magazine de suveniruri şi de restaurante. Am vizitat extraordinara, ca mărime şi bogăţie, Bazilica, una dintre cele mai frumoase din lume, care adăposteşte şi moaștele Sf. Antonie de Padova, catedrala Compania de Jesus, Mânăstirea La Merced, cu renumitul Monstranz (de la latinicul monstrare – arătare), obiect de cult de forma unui sfeşnic masiv de 22 kg aur, care la partea superioară are o rozetă de forma unui soare cu raze decorat, cu 1518 diamante, 600 perle şi o mulţime de alte pietre preţioase. În centru se află şi o secţie a universităţii datând din 1692 şi fiind cea mai veche din Peru. Seara, am luat masa într-un balcon al restaurantului Tunupa, situat în piaţa centrală, Plaza de Armas, la care am savurat un delicios carpacio şi un Steak de Alpaca, lamă domestică.

Ziua următoare, am zburat la Lima, apoi cu un taxi am vizitat frumosul centru al capitalei Perului. De văzut neapărat în Plaza de Armas sau Plaza Mayor sunt palatul guvernatorului, catedrala, palatul episcopal, primăria, Mânăstirea Santo Domingo, Mânăstirea San Francisco şi cea mai frumoasă casă colonială, Aliaga.

Revenind în port, am fost primiţi pe vapor ca nişte curajoşi aventurieri, povestirile noastre fiind aşteptate cu multă curiozitate. A fost, într-adevăr, o frumoasă escapadă, obositoare. Trebuind în fiecare zi să ne sculăm la ora 4 dimineaţa, iar altitudinea de peste 3.300 metri nu este deloc uşor de suportat.

Ultimul popas sud-american a fost în Paracas, unde cu şalupe s-au vizitat insulele Balestas, componente ale arhipelagului Galapagos, cea mai importantă rezervaţie a biosferei. Alături de milioane de păsări, pinguini, foci, broaşte ţestoase, ce pot fi admirate de la distanţă, acostarea bărcilor fiind interzisă.

Luându-ne rămas bun de la continentul american, am început una din cele mai frumoase etape ale croazierei, Pacificul de Sud. În momentul în care scriem aceste rânduri mai avem două zile până la Insula Paştelui, cel mai singuratic loc de pe faţa globului.