Președintele a scos din joben un alt porumbel și i-a dat drumul în văzduh să formeze guvernul. Îl cheamă Luca Niculescu și a mai făcut parte dintr-o tentativă de guvern, ca ministru de externe. Pe vremea aceea era guvernul Veștea și diversiunea din PNL. Acum Luca Niculescu pozează într-un profesionist al diplomației, neimplicat politic dar respectat de partide, cu o solidă carieră diplomatică în spate, fost ministru, fost ambasador, negociator OCDE și, deloc de neglijat, fost jurnalist. Pare o carte câștigătoare dacă partidele n-ar avea propriile calcule antagonice.
Pentru AUR ecuația e simplă: orice guvern, indiferent cum s-ar numi el, este bun căzut dacă prin asta se forțează alegerile anticipate, unde știu că vor obține mai multe mandate decât în actuala legislatură. Și ar mai fi un obiectiv în subsidiar: orice prelungire a crizei politice e capitalizată electoral. Așa că nu te poți baza pe voturile lor din perspectiva interesului național. Sună cinic, însă masa lor de votanți n-are nevoie de subtilități.
UDMR pare în continuare liantul dintre partidele fostului arc guvernamental, adeptul intrării la guvernare prin refacerea coaliției, dar care ezită să facă parte dintr-un cabinet doar cu PSD sau doar cu PNL, considerându-l nerealist. Au și ei un mare of, să nu se situeze de aceeași parte a puterii cu ultranaționaliștii AUR.
USR s-a plasat strategic în opoziție după încercarea nereușită de a forma un guvern alături de PNL. Speră ca prin această manevră să câștige electoral din gâlceava PSD-PNL, după modelul AUR. Au nevoie și de o reorganizare internă, după problemele cu justiția ale unor lideri, încât opoziția vine la fix. În general partidele de opoziție sunt mai atractive.
PSD e principala forță politică după numărul de parlamentari, în continuare un partid proeuropean și agreat de președinte. Dar în pierdere continuă de turație, în detrimentul AUR, cu care anumite nuclee (pentru că sunt mai multe) încearcă o apropiere ideologică. Refuză un premier de dreapta care să continue linia actualului guvern, pentru a fi consecvent cu sine însuși. Altfel ar fi nevoiți să accepte că votarea moțiunii n-a fost cea mai inspirată decizie.
PNL refuză să mai facă parte dintr-un executiv în care se regăsește și PSD după ce s-au fript la coabitarea trecută. Este în schimb dispus să acorde un vot de investitură unui guvern PSD pe care să-l trântească cu prima ocazie. Pentru că, nu-i așa, are niște polițe de plătit. Într-un asemenea scenariu, toată lumea recunoaște că e nevoie de un guvern cu puteri depline care să facă rectificarea bugetară absolut necesară, să întocmească bugetul pe anul viitor, să-l treacă prin Parlament și să ia alte câteva măsuri urgente, după care, dacă nu ia decizia subțierii aparatului administrativ, se va transforma la rândul lui într-un guvern interimar, fără pârghii de putere. USR și AUR stau la cotitură, abia așteaptă. Și o ținem așa până la următoarele alegeri.
Așadar, prin numirea lui Luca Niculescu, dacă va trece, și cred că va trece de data asta, ne pregătim pentru un guvern de unică folosință. Prea multe opțiuni n-au mai rămas.