Obiectul este înscris în colecția de Arheologie, la numărul 168, și provine din cercetările arheologice sistematice de la Copăcelu (Valea Răii) conduse de Dumitru Berciu între anii 1961-1964.
„Încadrarea cronologică a descoperirilor de la Copăcelu (Valea Răii) este făcută prima dată de Gh. Lazarovici, care datează primul orizont neolitic cu ceramică pictată de aici în faza I, etapa I C, alături de descoperirile de la Gura Baciului I, Cârcea I, Grădinile I, Ocna Sibiului. Pentru zona Olteniei, prima mare sinteză asupra culturii Starcevo-Criş este făcută de Marin Nica, cel care încadrează descoperirile de la Copăcelu (Valea Răii) în faza Cârcea IV. Datarea cu radiocarbon, realizată pe un eşantion de la Copăcelu (KU-I-102), indică în date 4530 ± 75 î. Chr. Fragmentul de picior de altăraș este realizat din lut ars, de culoare cărămiziu-închis, având în compoziție pleavă, mică, nisip granulat diferit. Imediat sub marginea altăraşului sunt prezente 2 linii incizate, precedate de 3 rânduri de incizii; pe piciorul altăraşului apar patru rânduri de incizii, neordonat realizate. Dimensiuni: h picior 4 cm, h max. 8 cm, l max. 6 cm.
După opinia cercetătoarei Zoia Maxim, primele altăraşe apar o dată cu faza a doua a acestei civilizaţii, numărul lor crescând cu următoarea perioadă. Utilizarea lor este legată fie de practici magico-religioase (pentru arderea ofrandelor sau mirodeniilor, cu ocazia sărbătorilor, a furtunilor şi a cazurilor de îmbolnăviri), fie erau folosite ca suporţi pentru idoli, sau ca opaiţe”, au explicat angajații muzeului vâlcean.
EXPONATUL SĂPTĂMÂNII la Muzeul de Istorie Vâlcea: altăraș de cult din neoliticul timpuriu
