Exponatul lunii august la Muzeul Județean de Istorie: Mormântul de Epoca Bronzului de la Râmnicu Vâlcea – Cetăţuie

În literatura de specialitate sunt deja cunoscute siturile de Epoca Bronzului de la Râmnicu Vâlcea – Cetăţuie şi Copăcelu, atribuite fazelor târzii ale culturii Verbicioara / grupul Govora.
Până în anul 2016, mormântul de incineraţie de pe Cetăţuie apărea publicat cu un inventar funerar constând fie din două vase, fie din trei, acestea fiind depozitate în Muzeul Judeţean „Aurelian Sacerdoţeanu” Vâlcea. Confuzia provenea din publicarea sumară a descoperirii și este remediată (credem că definitiv) într-un articol apărut în anul 2016.
Descoperirile funerare ale grupei Verbicioara nu sunt numeroase, iar mormântul de pe Cetățuie apare foarte izolat pe harta acestor descoperiri. Din punct de vedere tipologic, vasele din inventarul lui sunt o strachină de dimensiuni mari cu buza în patru colțuri, un castron similar de dimensiuni mai mici și o ceașcă cu două toarte (kantharos). Nu știm în care dintre ele au fost depuse resturile cinerare (în caz că au existat).

Ce sunt mormintele de incinerație în urnă?

Fără a mai complica cronologia Epocii Bronzului Mijlociu și Final, putem vorbi, la modul general, de intervalul 1800/1600-1200/1150 î.Chr., în care se manifestă culturi arheologice ca Zuto-Brdo-Gârla Mare, Verbicioara, grupul Govora, Wietenberg, Tei ș.a. Cele amintite mai sus evoluează în Transilvania (Wietenberg) și la Dunăre, precum și în zona subcarpatică a Olteniei și Munteniei. Sunt comunități pastorale dar care practică și agricultura, metalurgia (a bronzului, în principal), au o societate dominată de elite militare identificate datorită depunerilor de piese de prestigiu (arme de bronz, dar și alte piese), inventarului funerar din morminte (aceleași arme), dar și datorită fortificării așezărilor.
Revenind la morminte, ritul funerar predominant al acestor culturi, inclusiv Verbicioara / grupul Govora, este incine­rația, practicată la rug și urmată de de­pu­nerea resturilor cinerare în urne. Acestea erau puse apoi în gropi, în ca­drul necropolelor (așa-zisele câmpuri de urne). Unele morminte conțin, pe lângă vasele ceramice (urna funerară și va­sele adiacente) și piese din lut, os, metal.
Informațiile prezentate ne-au fost oferite de către Carol Terteci (foto), muzeograf.