O impresionantă lucrare științifică: „Pro şi contra Titulescu”
Pro şi contra, căci aşa cum preciza ucenicul vrăjitor în prefaţa la ediţia I (2002) „Aş fi putut alege cele mai frumoase şi calde pagini dedicate lui Nicolae Titulescu. Apelul numai la acestea ar fi trădat însă substanţa, ceea ce m-a obligat să mă aplec asupra întregului spectru de atitudini şi poziţii”. Şi, astfel, după o cercetare grea, complexă – în arhive şi biblioteci, în ţară şi străinătate – a reunit, în acea primă ediţie, 284 de mărturii, având ca autori doar contemporani ai lui Titulescu (!). De la şefi de stat, prim-miniştri, diplomaţi, la oameni de ştiinţă şi cultură, ziarişti – nelipsind oamenii simpli, consătenii marelui om politic şi diplomat, rudenii, colegi de liceu şi universitate. Acest efort putea fi considerat drept o operă încoronată. George G. Potra nu s-a oprit aici. Nu s-a mulţumit (doar) cu atât. A continuat trudnica întreprindere, cu graba călătorului care ştie că are încă mult de mers. Un an, doi, zece. Şi, iată, după un deceniu, finis coronat opus: trei volume masive, totalizând 1856 de pagini-document, care cuprind de această dată peste 600 de mărturii; însoţite, desigur, de note biografice, adnotări, explicaţii, indice.
Între adversarii politici ai marelui OM s-au numărat nume celebre, precum Iorga, Goga, Gh. Brătianu. Dar ticăloşia a întruchipat-o regele Carol II, care, în diferite momente, declară cu limbă de şiş banditesc: „Argetoianu, scapă-mă de Titulescu!”; „Goga, scapă-mă de Titulescu!”; „N-ar fi trebuit să-l omoare pe Duca, ci pe Titulescu”…
Pe coperta a IV-a a volumului III, George G. Potra subliniază: „Împotriva memoriei lui Titulescu continuă un război la vedere sau subteran. Condotieri ai acestei misiuni funeste nu-l iartă pe Titulescu că a îndrăznit să fie şi să rămână român, că a perseverat să reprezinte interesele naţiunii sale, în ţară şi peste hotare, înainte şi după moarte, să apere demnitatea acesteia”. Orice asemănare cu întâmplări contemporane nouă este sau nu este întâmplătoare.