Dintre sute de volume (1)

Pamfil Șeicaru – între legendă și adevăr
 

Recent, am intrat în posesia unui volum cu titlu incitant – „ŞANTAJUL ŞI ETAJUL”(1) – PAMFIL ŞEICARU, ÎNTRE LEGENDĂ ŞI ADEVĂR, datorat harnicului publicist bucureştean George STANCA. După cum precizează autorul însuşi, volumul este versiunea literară pentru  uzul publicului a unei teze de doctorat susţinută de George STANCA la Universitatea Valahia din Târgovişte. În acest sens, sunt publicate şi referatele cunoscuţilor istorici şi oameni de aleasă cultură Gheorghe BUZATU, Ion CALAFETEANU, Gheorghe SBÂRNĂ şi Valeriu RÂPEANU. Postfaţa cărţii este datorată lui Vartan ARACHELIAN, iar pe coperta a IV-a sunt inserate  aprecierile datorate omului politic Adrian CIOROIANU, preluate din prefaţa scrisă de el la acest volum remarcabil.

Cartea lui George STANCA este, în opinia mea, un eveniment major nu doar pentru că aduce lămuriri esenţiale în privinţa cunoaşterii adevăratei biografii a unuia dintre monştrii sacri ai presei româneşti – Pamfil ŞEICARU, ci şi pentru că aruncă o lumină adevărată, lămuritoare asupra unui capitol însemnat al istoriei presei scrise din ţara noastră.

Autorul cărții, cunoscut nouă, de decenii, pentru activitatea de neobosit gazetar, dovedeşte, graţie volumului de față, şi certe calităţi de cercetător, fapt dovedit deopotrivă de vasta bibliografie consultată, dar şi de opiniile sintetice, atente şi profunde cuprinse de fiecare din capitolele acestei lucrări.

Pamfil ŞEICARU, nume apreciat, dar şi temut din presa interbelică (îndeosebi, dar nu numai) de marea majoritate a clasei politice a acelor vremuri, a rămas în memoria posterităţii şi datorită unor clişee şi formule peiorative utilizate de adversarii săi, dar şi ulterior, de propaganda regimului comunist (2). De aceea a fost un travaliu de maximă responsabilitate asumat de George STANCA, de a separa grâul de neghină, de a elimina exagerările şi neadevărurile menite a-i atenua sau chiar ascunde meritele.
CONTINUARE…