Nu-l căinez deloc pe primarul Mircia Gutău în ceea ce privește chestiunea jocurilor de noroc din municipiul Râmnicu Vâlcea, așa cum a lăsat acesta impresia că s-ar cuveni, la dezbaterea publică desfășurată în martie la cinematograful Geo Saizescu. „Ni s-a dat nouă cartoful fierbinte”, a aruncat cu indignare edilul vâlcean spre guvern, plusând, în același timp, spre compătimire în fața unei săli cvasi pline cu reprezentații industriei. Speța este cunoscută, o voi aminti aici foarte pe scurt: Consiliile locale primesc puteri depline pentru a decide asupra funcționării sălilor de jocuri de noroc pe teritoriul lor. Să-mi fie cu iertare, dar de când conceptul de „puteri depline” se suprapune cu cel al „cartofului fierbinte”?!. Să ți se dea pe mână, și încă la vedere, o pleașcă de câteva sute de mii de euro, asta se traduce în stimă de sine crescută, poate influență, în mod sigur, și cel mai important, niște linii în formula de buget local.
Încă o observație asupra acelei dezbateri publice din martie: Când un om valoros al orașului, precum profesorul Sorin Oane, este ridiculizat cu glumițe frivole, când argumente de bun simț, prin care oamenii își apără în definitiv drepturile, sunt luate în derâdere de masa mare a participanților, iată semne evidente că grosolănia, lipsa de empatie, obscuritatea și ignoranța topesc adevăruri fundamentale despre principii, moralitate, educație. Aici am ajuns cu societatea și acceptăm asta cu detașarea celui care mai sparge câteva semințe între dinți și-apoi le scuipă pe jos cu nepăsare.
Între timp, Primăria a postat pe site-ul propriu Regulamentul privind autorizarea, amplasarea și funcționarea activităților de jocuri de noroc pe raza municipiului Râmnicu-Vâlcea, pus în dezbatere publică în perioada 2 aprilie – 24 aprilie. Îmbunătățit recent cu o hartă a zonelor interzise pentru locațiile cu jocuri de noroc, ceea ce, până la urmă, e un pas necesar spre sanitizarea orașului.
Așadar, Consiliul Local dă undă verde funcționării pe mai departe a sălilor de jocuri de noroc în Râmnicu Vâlcea. Hotărârea a fost luată fără drept de apel de către autorități și nu a respectat dorința majorității cetățenilor din oraș, direcție exprimată clar pe rețelele sociale. În atare situație, nu mai insist asupra oportunității ei vs impact social, de luni de zile curg fluvii de cuvinte pe subiect.
Îmi permit, totuși, să fac câteva comentarii despre Regulamentul propus, care, după părerea mea, prezintă destulă inconsistență.
Regulamentul nu prezintă obiectivul proiectului și care este destinația banilor încasați la bugetul local
- În proiectul de regulament nu se comunică obiectivul Consiliului Local referitor la industria locală de jocuri de noroc, bineînțeles corelat cu interesele orașului și ale contribuabililor. Trecem peste subiect, poate sunt eu prea pretențios, deși demararea oricărui proiect al unui Consiliu Local, cum este și acesta, presupune stabilirea și comunicarea unui obiectiv, tratat ulterior cu deferență și acțiune spre „binele cetățenilor din acest oraș”.
- Mai complicat mi se pare că nu se definește destinația banilor colectați din colaborarea cu industria jocurilor de noroc. Cum se vor folosi banii colectați din taxa de autorizare ar fi fost o indicație utilă pentru cei mulți doritori de restricții asupra industriei și o dovadă de transparență în ceea ce privește modul de a comunica al autorităților, de multe ori insuficient și opac.
Regulamentul nu informează suficient despre situația actuală a industriei locale de jocuri de noroc
- Punerea în dezbatere publică a unui Regulament înseamnă, în opinia mea, ca autoritatea să pună pe masă suficiente date pentru ca cei interesați să poată oferi propuneri, soluții cu concretețe. Însă nu doar pentru contribuabili sunt necesare cât mai multe date despre logistica și infrastructura industriei locale de jocuri de noroc, ca să nu mai amintesc de esențiale informații financiare. Sub orice aspect al regulamentului, aprobarea sa vine de la consilierii locali. Îmi este greu să înțeleg cum respectivii consilieri locali vor putea lua hotărâri fără un portofoliu de date suficient de util astfel încât rezoluția ședinței de marți să fie doar în folosul comunității pe care aceștia se presupune că o reprezintă. Ori, așa cum este acesta redat, Regulamentul nu prezintă decât două date certe. Numărul de săli și numărul de angajați direcți, pe care, nu-i așa, trebuie să le luăm de bune. Și care par aruncate acolo doar ca să sprijine direcția deja luată.
- Apoi, pentru mine, Regulamentul nu face nicio diferențiere între tipurile de operatori. Pentru că una este un Cazino clasic, care conține slot-machines, masă de ruletă, black-jack etc, altă treabă înseamnă un spațiu al Loteriei Române sau o agenție de pariuri care adună și slot-machines. Taxa de funcționare este aceeași pentru toți operatorii, ceea ce nu mi se pare în regulă, mai ales din perspectiva sumei anuale la bugetul local. Se plătește la paușal, avantaj pentru operatori cu săli mari și cifră de afaceri mare, la o taxă de autorizare discutabilă.
- De asemenea, Regulamentul nu spune nimic despre programul de funcționare al sălilor de jocuri de noroc. O lipsă de informare menită să crească neliniștea locuitorilor orașului, mai ales în condițiile în care chestiunea a fost ridicată la dezbaterea publică din martie.
Taxa de autorizare propusă în Regulament pare foarte mică
- Regulamentul prevede o taxă de autorizare anuală de 1,000 lei/metri pătrat. De ce 1,000 lei? Cum s-a ajuns la această valoare, ce argumente au stat la baza stabilirii ei? De ce nu 100 lei sau de ce nu 2,000 lei? Până să nu primim un răspuns, căci mi-e greu să cred că va veni, iată care sunt propunerile de taxe de autorizare din alte orașe, unele cu populație similară cu cea a Râmnicului Vâlcea:
| Oraș | Taxă autorizare lei/mp/an |
Observații |
| Botoșani | 2,000 | |
| Baia Mare | 1,500 | Calcul Prorată |
| Turnu Severin | 1,000 | |
| Pitești | 2,500 | |
| Brașov | 2,500 | |
| Bistrița | 5,000 | Calcul Prorată |
- Așadar, Consiliul Local propune cea mai mică taxă de autorizare a jocurilor de noroc între orașele cu populații similare. Mi se pare o abatere inexplicabilă de la mereu clamatele interese ale comunității, pentru că o taxare mai mare ar duce mai mulți bani la bugetul local.
- Exemplu: Să spunem că în municipiu funcționează 16 săli tip Casino, cu suprafețe între 50 și 80 metri pătrați. Să zicem că facem o medie simplă pentru suprafață, rezultă 65 metri pătrați pentru o sală tip Casino. Față de taxa anuală propusă în Proiectul de Hotărâre de Consiliu Local, înseamnă că respectivul Casino va trebui să plătească o taxă de 65.000 lei pe an. Ceea ce se traduce într-o taxă de 178 lei/zi. După mine este ridicolă, raportată la veniturile pe care le produce o sală de jocuri de noroc. Este adevărat că operatorul de jocuri de noroc plătește și alte taxe la bugetul de stat, dar asta nu ar trebui să fie problema orașului.
Într-o variantă ideală, la suprafața propusă și dacă ar fi toate acum autorizate de Primărie cu taxa de 1,000 lei/mp/an, cele 16 Cazinouri ar aduce 1.040.000 lei către bugetul local, aproximativ 200.000 euro pe an. O taxă de 2.000 lei/metru/pătrat/an ar aduna, pe acest calcul, încă 200.000 euro la bugetul local.
Iată, dintr-un foc, o suplimentară sumă de bani deloc modestă pentru acest oraș. Ar putea fi o completare solidă la bugetul echipei de fotbal SCM Râmnicu Vâlcea, recent promovată în Liga 2.
Sigur, este doar o dorință de a mea, cei care mă cunosc știu că sunt un susținător înfocat al fotbalului vâlcean, iertată fie-mi interpretarea. De bună seamă, banii ar găsi destinații utile către programe de ajutorare în caz de adicție, către educație, sănătate și alte destinații utile, bineînțeles cu transparența necesară.
Va comite Consiliul Local actul de oportunitate?
Nu mă prezint dintr-atât de populist încât să susțin interzicerea jocurilor de noroc în Râmnicu Vâlcea. Chiar dacă nu am încredere în cifrele prezentate simplist în Regulament, locurile de muncă care s-ar pierde reprezintă o chestiune reală, mai ales într-un oraș cu suficiente probleme economice. Pe de altă parte, în pofida impactului social evident, viciul nu va fi alungat din oraș, după cum nu s-a lăsat niciodată alungat din lumea asta. Și cred că nu poate fi distrus prin interdicție. Dacă tot s-a dat verde la funcționare, atunci îmi pare că cea mai bună soluție ar fi reglementarea controlată.
Militez așadar pentru marginalizarea jocurilor de noroc, raportarea la numărul de locuitori și, mai ales, pentru o taxare substanțială, în opinia mea, principalele beneficii pe care un Regulament potrivit le-ar aduce orașului.
Și doresc un Consiliul Local care să comită un act de oportunitate față de industria locală a jocurilor de noroc, în folosul oamenilor din Râmnicu Vâlcea.
Așadar, să crească taxa de autorizare!
Bani sunt în industria jocurilor de noroc, așa cum au fost și în buzunarele cetățenilor care plătesc taxe majorate.