Administrația Trump laolaltă cu Partidul Republican a încasat o mamă de bătaie greu de digerat la alegerile din Statele Unite. Așa ceva rar vezi, în fiefurile tradiționale republicane au câștigat democrații, după perioade istorice de secetă. În Texas n-au mai avut un senator de 40 de ani. Deși alegerile de la jumătatea mandatului au vizat doar 35 posturi de senatori din totalul de 100, a fost suficient pentru schimbarea raportului de forțe. Raportul este acum de 54 la 44 în Senat, considerat drept o majoritate confortabilă, în timp ce în Camera Reprezentanților diferența în favoarea democraților este și mai clară. Practic, cu un parlament ostil, președintele Trump va fi o marionetă în ultimii doi ani de mandat, fără puterea de a guverna singur. Cam ca la noi după moțiune.
Nu discut aici despre tendințele megalomanice ale lui Donald, despre cultul personalității, Arcul de Trump pastișat după Arcul de Triumf, sala de bal de la Casa Albă, Lacul America și așa mai departe. Nu mă interesează nici politicile care au generat inflație, de la războiul din Iran cu scumpirea benzinei, până la multitudinea de taxe, în special vamale, aplicate mărfurilor din import, protecționiste pentru economia americană, dar care în final s-au văzut în buzunarul cetățeanului. N-am de gând să invoc nici bula tehnologică, umflată de inteligența artificială, care e pe punctul de a face poc. Nici îmbogățirea scandaloasă a susținătorilor MAGA, pe baza informațiilor privilegiate, care în termeni bursieri se numește ”insider trading” și dacă e dovedită se pedepsește cu închisoarea pentru abuz de piață. Să fie la ei acolo. Avem noi inflația noastră, scăderea nivelului de trai, problemele noastre.
Însă ce mă interesează este fervoarea cu care politicienii noștri se întrec să intre în grațiile bosului de la Casa Albă, pariind toată bruma de credibilitate pe o carte necâștigătoare, că tot îi place liderului ”lame duck” comparația cu jocul de cărți. Așa înțeleg ei politica, susținând o rață șchioapă. În frunte cu președintele Nicușor Dan, o întreagă ”pleiadă” de politicieni, dintre care nu puteau lipsi Sorin Grindeanu, Cătălin Predoiu sau George Simion își confirmă titulatura de lingăi ai dosului magaiot. Ba mai mult, ca niște adevărați trumpiști, se înghesuie la fundul prezidențial taman când s-a făcut de cacao, ca să mă exprim elegant. La noi politicianul din arcul guvernamental, dar și din opoziție, cu mici excepții, demnitarul de Dâmbovița are orice mai puțin demnitate. Grija lui primordială este să nu deranjeze partenerul strategic, sărăcuțul, să-i accepte toate contractele oneroase din energie, toate influențele păguboase, toți traficanții de influență, ca nu cumva să se supere și să-și retragă militarii. Le asigurăm casă, masă, tot confortul, le plătim cheltuielile, numai să nu plece, că rușii atâta așteaptă. Să se instaleze în locul lor.
În atare condiții, devine caraghios să-l vezi pe loserul perpetuu Pierdoiu de la București cum îl apără pe loserul de la Washington de ceea ce consideră insulta ”lame duck”, tradusă mot-a-mot ca rață șchioapă, uitând că expresia e consacrată pentru președinții americani nevoiți să coabiteze cu un parlament de altă culoare politică. Nu e Trump primul ajuns într-o asemenea situație.