Au început negocierile de pace de la Abu Dhabi. Rușii și-au expus pretențiile. Ele nu vizează doar Ucraina, ci întreaga Europă. Așa cum le place lor, cu redesenarea sferelor de influență: ieșirea Finlandei din NATO, interzicerea bazelor militare ale alianței în statele baltice, cedarea întregului Donbas dincolo de linia frontului, federalizarea în trei a Republicii Moldova etc. Unde se află România la aceste negocieri? Pe de lături. Din Europa sunt invitate la masa negocierilor doar cinci state: Marea Britanie, Franța, Germania, Italia, Polonia, alături de Ucraina, Statele Unite și Rusia.
Până acum nu s-au văzut progrese decât la nivel de schimb de prizonieri. Nici nu se putea altfel din moment ce experții ruși par rupți de realitate. Au venit cu niște hărți ale liniei frontului neactualizate, departe de situația din teren, lucru confirmat inclusiv de partea americană. Episodul spune multe despre calitatea raportărilor care ajung la forurile superioare de partid și de stat.
Problema e alta. Evident, rușii sunt obișnuiți să pună și multe condiții la cacialma, nerealiste, ca să aibă o marjă de negociere. Să zică, uite domne, am cedat și noi câte ceva. Iar acest ceva poate fi Republica Moldova. Cum poate România să ajute Republica Moldova? Nu poate din moment ce nu e prezentă. Frații noștri vor trebui să-și caute susținere în altă parte.
Polonia se apără pe ea însăși și eventual țările baltice cu care împarte una din cele mai aglomerate rute navigabile. În plus, acolo se află împlântat ca un ghimpe exclava rusă Kaliningrad. Polonezii sunt pățiți, moldovenii învață din experiența lor. Federalizarea e doar un prim pas în constituirea unor enclave pe bază de autodeterminare în Transnistria și Găgăuzia. Nu trebuie permis așa ceva.
Să mergem mai departe. Anglia, Germania? Puțin probabil, Anglia nu mai este în Uniunea Europeană, deci interese economice ioc, iar Germania nu prea ne-a avut la suflet, vezi ultimele declarații ale extremiștilor lor legate de românii care destabilizează sistemele de protecție socială.
Așadar au rămas Franța și Italia – aliate tradiționale. În istorie, Franța a fost cel mai mare garant al românilor și artizanul prefacerilor statului național. Numai că România și-a întors fața de la Franța pe fondul declarațiilor belicoase ale extremiștilor noștri. PSD-ul s-a luat după ei, președintele a preferat să îmbrățișeze doctrina MAGA, refuzând mâna întinsă de Emmanuel Macron, la început de mandat. Sigur, nu același lucru se poate spune despre Maia Sandu. Însă întrebarea rămâne. Vor face francezii distincție între români și moldoveni sau îi vor trata in corpore ca fii rătăcitori? De asemenea, contăm pe sprijinul Italiei, o țară care a crescut mult ca influență geopolitică (și nu numai) de când în frunte se află Georgia Meloni. Pare-mi-se că nu-i suficient.

