Agenția de evaluare financiară Fitch a anunțat că menține ratingul acordat României pe ultima treaptă recomandată investițiilor. Această evaluare este importantă pentru că, printre altele, stabilește dobânzile la care se poate împrumuta un stat. Un rating înrăutățit înseamnă dobânzi mai mari. Este tot ce ne lipsește la datoria uriașă pe care o avem. De altfel, agenția ar fi retrogradat România în primă fază, însă Guvernul a făcut apel și a venit cu date suplimentare care au reușit s-o înduplece. De la banca națională vine vestea că ne-a trecut glonțul pe la ureche. Câteva bile albe și bile negre au stat la baza deciziei. Între primele se situează scăderea deficitului comercial, iar la ultimele punctează instabilitatea politică.
Bătălia politică a ajuns în faza de orgolii, între Grindeanu și Bolojan care se joacă cu interesul național și nu se dau în lături să tragă țara într-o prăpastie. Mai nou, PSD face tot posibilul pentru a bloca legile care constituie jalon PNRR, și-a luat ca aliat instanțele judecătorești, doar ca să nu primim banii europeni absolut vitali. De ce? Ca să-l dea jos pe Bolojan de pe corabie. Deși corabia e în derivă și ia apă, nu contează altceva.
S-ar putea crede că banii europeni sunt o corvoadă și că măsurile solicitate, condiționările, n-ar fi în interesul statului național. În realitate, lucrurile stau exact pe dos. Să ne amintim câteva din reformele adoptate pentru a respecta directivele Uniunii Europene. Am rugat ChatGpt să-mi facă un top 5.
Numărul unic european de urgență 112 este una dintre cele mai concrete și vizibile politici europene care afectează viața de zi cu zi. România a trebuit să își adapteze legislația și sistemul de urgență pentru a respecta această obligație după aderarea la UE.
România a fost obligată să adopte reguli europene privind igiena alimentară, etichetarea produselor și drepturile consumatorilor. Astăzi, produsele comercializate respectă standarde mult mai stricte decât înainte de aderare.
Accesul la fondurile UE a fost condiționat de respectarea unor reguli stricte privind achizițiile publice și managementul proiectelor. Prin platforma electronică SEAP au fost finanțate autostrăzi, căi ferate, rețele de apă și canalizare, spitale, școli și digitalizarea administrației. Transparența a luat locul contractelor atribuite preferențial, licitațiilor „cu dedicație” etc.
România a fost obligată să implementeze norme privind calitatea aerului, tratarea apelor uzate, gestionarea deșeurilor și protejarea habitatelor naturale. Chiar dacă implementarea este încă incompletă, standardele de mediu sunt semnificativ mai ridicate decât înainte de aderare.
Aderarea la UE a impus reforme importante în justiție și combaterea corupției. Au fost întărite instituții precum Direcția Națională Anticorupție și au fost introduse mecanisme de transparență și control. Deși rezultatele sunt dezbătute, presiunea europeană a contribuit la investigarea unor cazuri de corupție la nivel înalt.
Așadar, România se află în situația unui bolnav care nu vrea să-și urmeze tratamentul, n-are chef să slăbească și mai refuză și banii care i se dau pentru a se face bine. În schimb, se închină la tot felul de vraci și impostori cu interese oculte, care-i promit suveranitate înainte de vindecare.