Cugetarea este sinonimă cu maxima, cu aforismul, cu proverbul chiar, unele fiind rostogolite pe cale orală, mai ales în zona politică, unde valoarea de adevăr se lipește mănușă de anumite personaje. Cunoașteți fără îndoială vorba din popor: ”Hoțul strigă: prindeți hoții!” A fost răstălmăcită la Revoluție, când teroristul-șef striga ”prindeți-i pe teroriști!” și în alte momente din istoria noastră recentă. O uitasem complet într-un cotlon al memoriei, deh vârsta, dar a avut grijă Sorin Grindeanu, președintele interimar al PSD, să mi-o reamintească. Acum câteva zile, întâmplarea a făcut să butonez pe știri la radioul din mașină și am rămas mască. Nu-mi venea să cred, simțeam nevoia să mai ascult odată. Poate s-a strecurat o nuanță, o extragere din context, pe care n-am perceput-o atunci. De aceea am căutat știrea de cum am ajuns la un calculator. Dar nu, știrea chiar așa era, fără autoironie, omul se arăta revoltat, o spunea cu toată tăria. Prilej ca să mă întreb: cât de prost pot sta unii oameni cu simțul penibilului?
Bosul PSD nu e oricine în politică, a fost ministru al transporturilor în guvernul precedent, unul dintre cei mai capabili dacă ne luăm după inaugurările de kilometrii asfaltați, a ocupat și fotoliul de prim-ministru pe vremea lui Dragnea, se presupune că știe ce spune. Cu atât mai mult surprinde când se arată terifiat de jaful din administrație, când stabilește drept inadmisibil ca indemnizația într-un consiliu de administrație, unde te prezinți de maximum două ori pe lună, să fie mai bănoasă decât salariul președintelui. Mi-am amintit de acei colegi oportuniști din școală care, când le expuneam vreo idee, și-o însușeau și încercau să mă convingă tot ei pe mine, cu argumente în plus, de valabilitatea ei, de parcă aș fi fost refractar. De jena lor mă arătam rezervat, atunci se învârtoșau și mai tare. Declarația liderului PSD ar fi părut aproape sinceră, înduioșătoare până la lacrimi, dacă n-am fi știut cine s-a aflat la guvernare în ultimi zece ani, cine a făcut și desfăcut alianțe în toți acești ani. Perioada coincide cu ascensiunea politică a lui Sorin Grindeanu. Suspectez c-a fost reprezentant în câteva consilii de administrație, ceea ce face ca amnezia să fie cu atât mai șocantă.
Însă pentru validarea proverbului cu hoțul care strigă hoții!, Grindeanu are un concurent strașnic chiar în propriul partid, în persoana deputatului Adrian Câciu. Posibil și prin alte partide, nu bag mâna în foc, dar pe ăsta l-au depistat jurnaliștii venind la negocierile pentru bugetul de austeritate al țării cu un SUV Mercedes de 100.000 de euro, care nu apare în declarația sa de avere. Cu această ocazie a propus o taxă de solidaritate pentru echilibrarea bugetului. Mai greșește omul, de aceea PSD și-a propus să taie în carne vie. Cine mai afișează opulența va plăti. Se spune că dl Câciu ar fi semnat o circulară internă prin care membrii erau îndemnați, în caz că nu reușesc să împrumute vreun Logan ceva, să vină la ședințele de partid cu taxiul sau să ia un UBER. Să arate că sunt primii dispuși să renunțe la mașinile scumpe. La privilegii mai încolo. Cum ne cer politicienii austeritate? De la volanul unui SUV.