Un număr de 19 drone rusești au survolat cerul Poloniei săptămâna trecută, fiind cel mai grav incident de securitate asupra unei țări terțe de la începutul războiului. Dacă în trecut s-a putut invoca depășirea spațiului aerian în mod accidental, de data asta a fost o acțiune deliberată. Argumentele sunt fără dubii. În primul rând, dronele au venit prin Belarus, deci n-aveau nicio treabă cu războiul din Ucraina. În al doilea rând, dronele s-au dovedit false, drone-momeală cum mai sunt numite, fără încărcătură explozivă asupra lor. În mod cert au fost dedicate Poloniei. Declarația ministrului rus al apărării privind o eroare de pilotaj pare cel puțin hazlie. Atunci care a fost scopul unei asemenea provocări?
Principalul obiectiv al centrului de comandă rus îl reprezintă testarea capacității de reacție rapidă a țărilor NATO, și în special a Statelor Unite, în cazul unui incident de-o asemenea gravitate. Și NATO nu s-a dezmințit, s-a mișcat greoi, făcându-i pe ruși să jubileze. O a doua componentă a testării capacităților NATO este economică. Fiind luați pe nepregătite, polonezii au folosit avioanele de vânătoare pentru interceptarea și distrugerea dronelor. Cea mai rapidă, dar și cea mai costisitoare metodă. Să tragi cu racheta într-o dronă e ca și cum ai omorâ o muscă folosind tunul. Numai ridicarea unui avion de la sol costă în jur de 30000 de euro, o rachetă AIM-120C-7, folosită de polonezi, între 1,5 și 2 milioane de dolari. De partea cealaltă, costul unei drone Gerbera nu depășește 13000 euro. Pentru cele 19 drone rusești, Polonia și-a asumat astfel de costuri. Dar ce te faci dacă în loc de 19 vor veni câteva sute, precum pe cerul Ucrainei? Ar însemna epuizarea întregului stoc de rachete din Europa în câteva zile.
Rușii au obținut ce și-au propus, fără alte consecințe. Au descoperit o imensă vulnerabilitate a Alianței. Strategie de apărare aeriană este praf. Trebuie regândită. Dar au mai făcut ceva care s-ar putea să nu le folosească. Și-au demascat intențiile privind escaladarea războiului. Orice polonez știe de acum că va fi următoarea țintă. La ce folos ar mai angaja rușii astfel de provocări dacă n-ar urmări extinderea conflictului?
Cum se poziționează România în acest context, având în vedere că și în spațiul aerian al țării noastre au pătruns de-a lungul timpului drone rusești? Una, în Delta Dunării, chiar după atacul din Polonia. Deși Parlamentul a adoptat o lege care permite distrugerea dronelor ce ne încalcă spațiul aerian, emiterea normelor de aplicare a acestei legi întârzie. Astfel, ea este inoperabilă. Nici dacă ar fi, nu avem bugetul Poloniei să risipim rachetele pe drone. Mai mult, orice decizie privind interceptarea se ia la comandamentul NATO din Spania. Toate acestea concură la invitarea Rusiei să lanseze și alte provocări, poate chiar pe teritoriul țării noastre.
Un conflict Rusia-NATO este mai aproape ca oricând pentru că e de presupus să avem reacții proporționale din partea Organizației, care nu poate rămâne în expectativă la nesfârșit. Deocamdată a fost prinsă nepregătită și până își reface strategia va mai dura. Toți ochii sunt acum pe Statele Unite.