1,4 milioane de apartamente mai sunt branşate la sistemele centralizate de încălzire

Aproximativ 1,4 milioane de apartamente mai erau branşate la sistemele centralizate de încălzire la sfârşitul anului 2011, în scă­dere faţă de cele 1,8 milioane apartamente branşate în anul 1989, se arată într-un raport al Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice (ANRSC), instituţie aflată în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Analizând locuinţele la nivel naţional din punctul de vedere al sistemului de încălzire (sursa INS 2011 consumurile energetice în gospodarii), în 2009, numai 24,04% din locuinţe au mai dispus de încălzire centrală iar din acestea 98,13% sunt racordate la sistemul naţional de termoficare, restul de 1,87% fiind racordate la reţele de bloc. Evoluţia debranşărilor din ultimii ani cunoaşte o dinamică oscilantă. Astfel, dacă în anul 2007 existau 1.658.238 apartamente ce beneficiau de încălzire centralizată, numărul acestora ajunge la 1.488.293 apartamente în decembrie 2011.

În anul 2007, s-au debranşat 41.878 de apartamente, în 2008 – 40.064 apartamente, 32.582 de apartamente în anul 2009, 59.035 apartamente în 2010 (creştere de 81,2% faţă de 2009) iar în 2011 se ajunge la 70.432 apartamente debranşate, cu 19,3% mai multe decât în anul precedent.

Potrivit specialiştilor de la ANRSC, acest fenomen al debran­şărilor a apărut ca urmare a nivelului scăzut al preţului gazelor naturale, care a oferit populaţiei o alternativă de moment la sistemele centralizate, prin montarea centralelor individuale de apartament, soluţie atractivă sub raportul preţ/calitate, dar care, la scurt timp, s-a dovedit nerentabilă din punct de vedere tehnico-economic, precum şi sub aspectul condiţiilor de mediu.

ANRSC susţine că dezvoltarea sistemelor centralizate de încălzire este o opţiune strategică, dat fiind faptul că înlocuirea lor cu alte sisteme individuale pe gaze naturale conduce la utilizarea neraţională a resurselor energetice primare şi necesită investiţii în noi infrastructuri de distribuţie a acestora. Principalele cauze care au condus la accentuarea fenomenului de debranşare în ultimii trei ani sunt: criza economică, scăderea consumului energetic în gos­po­darii ca urmare a creşterii masive a preţului resurselor ener­getice în comparaţie cu veniturile populaţiei; preţul ridicat al ener­giei termice vândută populaţiei; înregistrarea de creanţe mari la debitorii beneficiari casnici, industriali şi instituţii publice, care, la rân­dul lor, au determinat intrarea în incapacitate de plată a pro­ducătorilor, furnizorilor şi a distribuitorilor locali de energie termică.

Dacă în anul 1989 existau 315 localităţi ce beneficiau de sisteme centralizate de producere şi distribuţie a energiei termice, s-a ajuns ca în 1996/1997 să fie numai 308 localităţi beneficiare, în perioada 2002/2003 – 188 localităţi, ajungându-se ca în 2011 numărul să scadă la 110 localităţi.

În anul 2010, s-a produs/cumpărat o cantitate de energie termică de 17.818.820 Gcal şi s-a vândut o cantitate de energie termică de 13.454.546 Gcal iar în anul 2011 s-a produs/cumpărat 16.507.692 Gcal valoare estimată şi s-a vândut o cantitate de energie (estimat) la nivelul de 11.849.537 Gcal. Potrivit raportului ANRSC, în Bucureşti se furnizează 37% din întreaga cantitate de energie termică produsă la nivel naţional. În 2010, se înregistrează o valoare medie naţională a pierderilor de 28,7% iar în anul 2011 pierderea de energie termică se situează la 28,2%.

Printre oraşele care au înregistrat cele mai mari pierderi de ener­gie termică în sistem centralizat în anul 2010 se numără: Reşiţa cu 55%, Braşov cu 52%, Bacău cu 43%, Botoşani cu 42%, Brăila cu 41%. Cea mai mare parte a acestor pierderi sunt cauzate de starea precară a reţelelor primare şi secundare iar majoritatea surselor de producere a energiei termice au o vechime mare, fapt ce conduce la realizarea unui randament relativ scăzut.