Vitralii: Povestiri cu sensul deplin (1)
Scriitorul Ioan Barbu publică o carte cu titlul desprins din literatura SF: „Un oraş pe Lună”, Editura „Antim Ivireanul”, Colecţia 99-Proză, Rm. Vâlcea, 2012. Iar imaginea de pe copertă – „Lumina Lunii”, pictură de Florin Valentin Păun – întăreşte ideea prin profilul unui extraterestru, stilizată. Plutim în aburii unei vrăji ţesute de o imaginaţie exotică. Deschizând însă cartea – şi răsfoind-o – vraja dispare şi simţi cum picioarele se înfig bine în pământ; în pământul planetei noastre, sătulă de atâtea ademeniri cosmice. Toate întâmplările povestite în carte s-au petrecut aievea pe pământ sau imaginate că s-ar fi petrecut – dar tot aici, pe globul nostru de humă. Titlul însă este bine venit, pentru că ademeneşte cititorul către ceva ce nu va regreta. Căci ceea ce impresionează în această carte este epica, povestea, relatarea. Subordonarea unor întâmplări în jurul unor eroi cu valoare arhetipală. Şi fiecare erou este unul puternic, impunător, greu de uitat.
Câte un cuvânt despre fiecare din cele 10 povestiri – ca 10 tablouri dintr-o geometrie variabilă – care alcătuiesc un posibil decalog de inimă şi cuget nu doar pentru autor.
Bocetul din caseta de argint. O amplă desfăşurare de întâmplări (convingătoare) şi mijloace artistice (şi ele convingătoare) în jurul unui personaj cu destin tragic. O posibilă nuvelă.
Centrul lumii. Fascinaţia copilului în clipa conştiinţei de sine şi a locului în care se află. O delicată descindere în „Bunica” lui Delavrancea, într-un mediu ostil şi instructiv.
CONTINUARE…