Vechi tipărituri râmnicene, selecție (I)

Scris deCurierul de Valcea, 6 iulie 2014

– acest articol este doar un rezumat al unui repertoriu cu descrieri ale tipăriturilor râmnicene din istorie –

 

Cartea s-a dovedit a fi una dintre cele mai folositoare tehnologii din lume. Omenirea i-a atribuit cuvântului scris aproape imediat o putere cu adevărat magică de care nu l-a deposedat nici azi.

Una dintre primele revoluții ale cărții a fost inventarea codexului, original în lumea creștină din secolele II și III, de când cartea încetase a mai fi un simplu sul ori volumen, ajungând o colecție de foi individuale, prinse lejer între ele.

Termenul „carte” este, prin urmare, un fel de prescurtare pentru infinitele forme de comunicare textuală scrisă adoptate în societățile trecutului, folosindu-se de o varietate extinsă de materiale.

Tiparnița în sine era relativ ieftină, cea mai mare cheltuială cu producția de carte până în secolul XVIII a fost doar hârtia, al cărei cost putea urca până dincolo de jumătate cărții!

Secolul XVIII a fost secolul în care piața d ecarte a înflorit pentru numeroase  genuri literare.

Râmnicul poartă cu sine în istoria românească un trecut glorios, devenind o autentică și unanim recunoscută citadelă a culturii naționale românești. Prima carte scoasă de sub teascurile tipografiei episcopale râmnicene este „Tomul bucuriei”, în 1705.

La tipografia râmniceană, s-a tipărit un număr însemnat de cărți, fiind depistate peste 157 de titluri de carte. Cărturarii cetății Râmnicului s-au aflat în strânsă și continuă legătură cu frații lor de sânge și meserie din restul provinciilor vorbitoare de limbă română.

O parte însemnată dintre râmniceni s-a ocupat cu negoțul efectiv de carte: Ioniță Olănescu, Dumitrache Iordan, frații Ioan și Cârstea Iovipali.

În 1752, spre exemplu, erau aduse de la Râmnic la Arad, prin intermediul legătorului de carte Oprea, nu mai puțin de 200 exemplare tipărite în atelierul tipografic al Episcopiei Râmnicului.

Căruțele unor meșteri legători de carte, ca acel Mihai Râmniceanu sau Ioan, originar tot din Râmnic, care plecau în jumătatea a doua a secolului XVIII spre Transilvania sau Moldova, încărcate cu tipărituri de la atelierul tipografic al episcopiei. (Marius Oprea, Plimbare pe ulița tipografiei, edit. Fundației Culturale Române, București, 1996, pag.164/165).

Despre volumul trimiterilor râmnicene stau mărturie cele 301 localități de pe teritoriile locuite de români: Transilvania cu 155 de așezări, Banatul cu 97 iar Moldova cu 49.

Secolul XVIII – la Episcopie, spre finele acestui veac, ajunge să trudească și dascălul Alexandru, chemat de episcopul Ilarion, care va traduce un penticostar (1694), un triod (1697) și psaltirea cu talc (1697).

1705, martie 16-27 ianuarie 1708 – episcopul Antim Ivireanul al Râmnicului tipărește, în tipografia cetății, mai multe cărți, dintre care prima este pentru îndrumarea preoților, cunoscută și sub titlul său prescurtat de „Învățătură pentru taina pocăinții”, 25 de foi nenumerotate. Tipărit cu negru, cu câte 18 rânduri pe pagină.  

1705 – „Antologhion”, adică floarea cuvintelor, tipărit cu negru și roșu pe două coloane cu 40 de rânduri în coloană.

1705 – „Tomul bucuriei”, tipărit în grecește cu cheltuiala lui Dosoftei, patriarhul Ierusalimului. Se găsesc cinci epigrame adresate lui Constantin Brâncoveanu, semnate de către studenții Academiei Domnești din București Ungrovlahiei, cu îngrijirea și îndreptarea lui Mitrofan Gregoras din Dodona.

1706 – „Slujba născătoarei de Dumnezeu”, cuprinde 114 pagini numerotate, tipărite cu negru și roșu, având câte 25/26 rânduri pe pagină, text slavon, titlu și explicații în românește.

1706 – „Octoih”

1706 – „Molitvenic”, tipărit în slavo-român, pe banii lui Antim. Nu se găsesc exemplare complete, doar două foi nepaginate și 66 numerotate, tipărit cu negru și roșu pe două coloane, cu titlul și stema Cantacuzinilor. Text slavon cu explicații în românește.

1706 – „Cuvânt la patima Domnului”, tipărit la Episcopia Râmnicului de Mihai Ipodiaconul Istvanovici.

1724 – „Învățătura despre șapte taine”, tipărită de episcopul Damaschin.

1725 – „Psaltirea”, tipărită la Râmnic, nu sunt exemplare.

1726 – „Întâia învățătură pentru tineri”, atât în slavonește cât și în românește.

1727-1735 – o pagină de valoare a culturii noastre se va scrie la Râmnic, de către Inochente de la Brâncoveni, prin cele șapte cărți ale sale.

1730 – „Molitvenic”

1731 – „Ceaslov”, 196 foi nenumerotate, în 25 de caiete în chirilică, tipărite în negru, cu câte 17 rânduri pe pagină și „Triod”.

1733 – „Liturghie”.

1734 – „Întâia învățătură pentru tineri”.

1734 – „Catavasier”.

1735 – „Triod”.

1730 – „Molitvenic”, de format mic, are 10 foi fără număr, 510 pagini tipărite în roșu și negru cu 26 rânduri pe pagină, se află titlul, pe verso o gravură reprezentând pe sfântul Nicolae, pe foaia următoare stihuri politice închinate aceluiași sfânt. Pe verso, se găsesc versuri închinate episcopului de Râmnic, Ioncenție.

1731 – „Triod”, în folie, patru foi fără număr, 420 foi numerotate, tiparul negru-roșu pe câte două coloane, în pagina încadrată și cu câte 40 de rânduri în coloană. Volumul are și gravuri precum și ornamente. Este însoțită de o scrisoare cu dedicație a episcopului de Râmnic, Inochenție, adresată mitropolitului din Belgrad, Moise Petrovici.

1733 – „Liturghic”, are două foi nenumerotate și 270 pagini numerotate, tipărit în negru și roșu cu câte 24 rânduri pe pagină. Cuprinde o gravură reprezentând pe sfântul Vasile și o altă gravură cu chipul Sfântului Ioan Gură de Aur, semnată Mihai.

1734 – „Catavasier” are peste 32  pagini numerotate, tipărit numai cu negru în 10 rânduri pe pagină. Pe verso, găsim o gravură din lemn reprezentând nașterea lui Hristos, semnată Mihai.

1735, iunie 1735 – este ales episcop Clement (29 iunie 1735-21 mai 1764) care trece la reorganizarea tipografiei Episcopiei și va tipări aici numeroase alte lucrări: „Octoihul” (1742) „Antologhionul” (1743) „Ceaslovul” (1745) „Evanghelia” (1746) „Învățătura bisericească” (1746) „Psaltirea” (1746) „Apostolul ” (1747) „Catavasierul” (1747) „Liturghia” (1747) „Cazania” (1748) „Întrebări și răspunsuri pentru șapte taine”, 12 foi numerotate, tipărite cu negru, câte 23 rânduri pe pagină; „Antologhion” (1737) cuprinde rânduiala praznicilor și sărbătorile sfintei Fecioare și ale sfinților.

1742 – „Octoih”, în folio, patru foi fără număr și 253 + 124 foi numerotate tipărit în negru și roșu cu 24 de rânduri pe pagină. Pe verso titlului, stema îndoită cu inițialele domnești ale lui Mihai Racoviță.

1743 – „Penticostar”, în folio, trei foi fără număr și 257 cu număr, tipar negru și roșu pe câte două coloane și cu 38 de rânduri în coloană, are un frontispiciu cu compartimente: la mijloc, sfântul Nicolae pe un tron, la stânga Domnul Hristos și la dreapta Maica Domnului. Pe verso, se află stema dublă cu inițialele domnești ale lui Mihai Racoviță.

1743 – „Carte de poruncă la toată ceata bisericească”, 32 pagini numerotate, împărțite în două caiete de 7 file și 8 file, foaia de titlu, tipărite cu negru având 19 rânduri pe pagină.

1745 – „Antologhion” în folio, cu patru foi fără număr și peste 454 foi numerotate. Tiparul roșu și negru, pe două coloane cu câte 40 de rânduri pe coloană, frumoase inițiale ornate. Titlul este încadrat, se află două prefețe: una a lui Clement, episcopul Râmnicului și alta a Ieromonahului Levrente.

1745 – „Ceaslov”, are 512 pagini, tipărite în negru și roșu cu caractere de două mărimi.

1746 – „Evanghelie”, în folio, 164 de foi numerotate, tipărite cu negru și roșu pe două coloane încadrate în chenare de linii și cu 40 rânduri în coloană. Pe verso titlului, se află stema cu inițialele domnești ale lui Constantin Mavrocordat.

1746 – „Învățătura bisericească” are 30 de foi numerotate, 30 de rânduri pe pagină. Cartea este precedată de o scrisoare a episcopului Clement. Este o reproducere a prefeței episcopului Damaschin, din învățătura sa, tipărită la Râmnic, în 1734, de popa Mihai tipograf.

1746 – „Psaltirea” are 437 de foi numerotate, pe verso titlului se află reprezentat prorocul David.

1747 – „Apostol”, pe cele cinci pagini, se află parafa de închinare a episcopului Clement al Râmnicului. Are patru foi numerotate și 256 nenumerotate.