Vâlcea, vatră de odihnă veșnică a unor mari personalități istorice


La mulțimea elementelor de ordin geografic, economic, cultural-spiritual, strategic etc., se adaugă şi un altul care contribuie la evidenţierea spaţiului vâlcean ca fiind unul ales – el este o adevărată grădină a creştinismului ortodox, în care îşi dorm eternitatea voievozi şi demnitari ai Ţării Româneşti, membrii din familiile acestora şi o serie de ierarhi ai bisericii noastre strămoşeşti.
Județul Vâlcea – acest ţinut mărginit în linii mari de valea Topologului, la est, de Valea Oltețului, la vest, de crestele munților Lotrului și Făgărașului, la nord și de Câmpia Romanaților, la sud, un ținut al purităţii daco-române şi al dreptei credinţe, este spaţiul sacru în care îşi dorm somnul de veci trei voievozi: Mircea cel Bătrân, domn al Țării Românești între 1386-1395 și 1397-1418, mort la 31 ianuarie 1418, înmormântat la 4 februarie în pronaosul Bisericii „Sfânta Treime” a Mănăstirii Cozia, necropolă voievodală, ctitoria sa; Moise Vodă, domn al Țării Românești între martie 1529 – august 1530, mort la 29 august 1530, la vârsta de doar 22 de ani, în lupta pentru tron dată la Viișoara, la 25 de kilometri de Slatina, înmormântat în naosul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” a Mănăstirii Bistrița, ctitoria boierilor Craiovești; Matei Basarab, domn al Țării Românești între 1632-1654, mort la 9 aprilie 1654, înmormântat în pronaosul Bisericii „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” a Mănăstirii Arnota, necropolă voievodală, ctitoria sa.
Tot în vatra vâlceană odihnesc trupurile unor mari demnitari ai Ţării Româneşti precum: marele ban Barbu Craiovescu (m. 1520), marele ban Pârvu Craiovescu (m. 1530, în lupta de la Viișoara, alături de domnitorul Moise Vodă), marele ban Barbu II Craiovescu (m. 1530), înmormântaţi la Mănăstirea Bistriţa, comuna Costești; vel-vornicul Danciu din Brâncoveni (m. 1595, pe câmpul de luptă în Transilvania), înmormântat alături de fiul său, domnitorul Matei Basarab la Mănăstirea Arnota, comuna Costești; banul Dumitru (m. 1582) şi stolnicul Stroe Buzescu (m. la 2 oct. 1602), „personaj devenit legendar în urma luptei cu Mârza, nepotul Hanului tătar, de la Teișani, Prahova din 14 septembrie 1602”, înmormântaţi în Biserica „Adormirea Maicii Domnului” a fostei Mănăstiri Stănești, situată în satul Stănești-Lunca din comuna Lungești; marele logofăt şi cronicar Teodosie Rudeanu (m. 24 mai 1621), înmormântat în Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, a fostului Schit Flămânda, ctitoria sa, situată în satul Valea Râului, comuna Galicea.
De asemenea, în pământ vâlcean îşi dorm somnul de veci: Doamna Stanca (m. decembrie 1603) – soţia vv. Mihai Viteazul, înmormântată în incinta Centrului Eparhial al Arhiepiscopiei Râmnicului, într-un loc rămas, din păcate, necunoscut; Teodora Cantacuzino – monahia Teofana (m. 1605), mama vv. Mihai Viteazul, înmormântată la Mănăstirea Cozia (orașul Călimăneşti); Doamna Maria Cantacuzino (m. 1723) – soţia vv. Şerban Cantacuzino şi fiul acestora, Gheorghe Cantacuzino Basarab (m. 1734), înmormântaţi la Mănăstirea Dintr-un Lemn (com. Frânceşti); Domniţa Ancuţa Brâncoveanu (m. 1730) – fiica vv. Constantin Brâncoveanu, înmormântată la Mănăstirea Hurezi (Romanii de Jos, orașul Horezu).
De remarcat este şi faptul că mulţi dintre ierarhii Eparhiei Râmnicului – personalităţi de seamă ale ortodoxiei româneşti, care şi-au pus amprenta, de-a lungul vremii, asupra vieţii şi culturii noastre, îşi dorm somnul de veci în ţărâna bătrânei eparhii: Râmnicul, Cozia, Bistriţa, Sărăcineşti, Turnu etc. fiind locuri sacre, alese pentru veşnica lor odihnă.
Iată câteva repere ce marchează o istorie frumoasă, dar zbuciumată, un trecut ce ne identifică și ne reprezintă.
Ilustrații foto:
1.Mănăstirea Cozia – vedere de pe latura de est
2.Biserica „Sf. Treime” a Mănăstirii Cozia
3.Pronaosul Bisericii „Sf. Treime” – locul de odihnă veșnică al vv. Mircea cel Bătrân și al monahiei Teofana (Teodora, mama vv. Mihai Viteazul)
• Eugen PETRESCU