Unul dintre ultimii liberali adevărați ÎL DISTRUGE PE PREMIER: „Florin Cîțu a venit cu geanta în PNL!”


prezent la Vâlcea pentru lansarea unui volum și a unei expoziții, celebrul istoric Marius Oprea ne-a acordat un interviu în care prevede și anunță o cale nebănuită pe care o vor apuca liberalii în următorii ani
Născut la 22 mai 1964, la Târgoviște, istoric, poet și eseist român, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Marius Oprea se declară și, după șapte ani de la plecarea din PNL, un liberal autentic în cuget și simțiri așa că verdictele sale nu pot fi ignorate.
Reporter: Domnule Oprea, în primul rând, vreau să vă mulțumesc pentru timpul și disponibilitatea arătate cititorilor ziarului nostru. Aș vrea să încep această discuție avertizându-vă că este un interviu pe teme politice, dumneavoastră fiind, în opinia mea și nu numai, unul dintre ultimii liberali autentici…
Marius Oprea: Nu mai sunt membru PNL din 2014…
R: În cuget și simțire!
M.O.: Asta, da!
R: Despre cotitura actuală în care a ajuns PNL și opțiunile aflate pe masă: Orban și Cîțu, dacă ar fi să alegeți… Ce oferă fiecare? Ce câștigă și ce pierde PNL-ul cu acești doi candidați?
M.O.: Eu cred că, dacă premierul Cîțu ar fi performat, ar fi fost justificată această candidatură a dumnealui! Dar iată ce se întâmplă, de exemplu, acum cu PNRR-ul care s-a întors pentru a treia oară, acum cu un val întreg de obiecții de la Bruxelles. În această situație, chiar nu înțeleg aceste pretenții și faptul că este susținut de către o puternică aripă care-l contestă pe Ludovic Orban să preia președinția partidului. Într-adevăr, PNL se află într-un moment de cotitură, la fel de important precum cel din 2014 când a fuzionat cu PDL-ul. De-astă dată, iată că…tocmai cei din fostul PDL sunt aceia care-l susțin, practic, în masă pe Florin Cîțu pentru șefia partidului ceea ce arată, mai degrabă, ca un puci, pentru o „preluare ostilă” cum se numește în domeniul comercial, a etichetei Partidului Național Liberal. Ca vechi liberal, demisionat în 2014, tocmai din cauza acestei fuziuni pe care am considerat-o că nu ar aduce nimic bun partidului, nu pot decât să mă întristez în legătură cu ceea ce se întâmplă acum, în momentul de față în PNL… Pe de altă parte, încercând să fiu cât mai obiectiv, nu pot să nu fiu de acord și cu cei care s-au arătat nemulțumiți de prestația lui Ludovic Orban care a încercat, din nefericire, cu prea mare prudență să balanseze între structurile din propriul partid și voința președintelui Iohannis care, uneori, era cumva contrar atât unei mari mase a alegătorilor cât și a membrilor liberali. Această încercare de a mulțumi pe toată lumea l-a adus în situația în care se află. Nu întotdeauna, talentul lui de negociator a fost încununat de succes! Cel puțin, în acest joc cu Cotroceniul, iată că n-a avut sorți de izbândă pentru că aici este vorba și despre preferința prezidențială, după părerea mea, de a încuraja USR PLUS, ceea ce reprezintă de fapt cuțitul înfipt în spatele PNL. Cei care acum îl contestă pe Ludovic Orban, nu fac decât să pregătească, în opinia mea, o viitoare fuziunea, destul de previzibilă, pe termen mediu între USR PLUS și liberali ceea ce va duce la aneantizarea Partidului Național Liberal!
R: Cunoscând istoria recentă, de după 1989, adică, PNL se va scinda după Congres?
M.O.: Nu cred că va funcționa o astfel de scindare. Să ne amintim că nici o scindare a PNL nu a dus vreun succes notabil celor plecați din partid… De la PL 93 și terminând cu ALDE. PNL are eticheta lui, tradiția lui, structuri bine consolidate în teritoriu este practic imposibil ca o scindare masivă să se producă. Poate că unii membrii mai radicali, suveraniști, în fața acestei orientări să-i spunem mai degrabă de nuanță globalistă și pro-europeană fără rezerve a partidului, vor pleca la AUR! Mă gândesc… Este posibil! N-ar strica pentru acest partid care duce o lipsă acută de cadre și în care apele sunt extrem de amestecate iar calitatea unora dintre reprezentanții săi este una îndoielnică. Se vede că este o oaste de strânsură încă nearticulată dar care își va găsi un program mai racordat la valorile europene dar păstrându-și suveranismul fără a cădea în naționalism, atunci sunt șanse mari ca o infuzii de liberali să producă o reformare internă a AUR-ului și aproprierea sa de ceea ce părea liberalismul tradițional de odinioară…
R: Dumneavoastră în ce condiții v-ați întoarce în PNL?
M.O.: Mi-e greu să cred că există o asemenea șansă! Partidul deja s-a osificat și a intrat într-un câmp de practici care nu-i erau comune. Practici, din păcate, care au caracterizat, mai ales, FSN-ul în anii 90 și în care prioritare sunt ginta și geanta! Adică din ce neam de cuscrii, veri și așa mai departe cu legături în nomenclatura comunistă te afli sau cui ai dus geanta ori la modul propriu, că l-ai secondat și i-ai făcut toate treburile, sau efectiv geanta cu bani! Aceste două criterii funcționează, din păcate, și-n PNL. Eu cred, de pildă, că Florin Cîțu este un produs al acestui sistem din PNL pentru că aterizarea lui pe listele de parlamentari din 2016 nu poate să fie decât rodul unei asemenea practici…
R: Filiera Isar-Gheorghiu…?
M.O.: Da, și asta dar și banii cu care a cotizat la campania electorală. Or, nu cred că o asemenea specie politică, să spunem, care nu are practic propriu-zis o ideologie liberală ar putea să conducă în bune condiții un partid cu asemenea tradiție ca PNL!
R: Revenind la tradiție, considerați că PNL-ul în anul 2021 se mai poate numi un partid cu adevărat „național”?
M.O.: În nici un caz! În nici un caz, în opinia mea! Și mai ales, în momentul de față, cu aceste accente din interiorul partidului. Ce are național un politician ca Raluca Turcan, de pildă? Sau Robert Sighiartău? Stau să mă întreb… Nu am văzut nici o… nici o… atitudine a lor. Mă gândeam, iată, la faptul că am citit recent niște documente secrete ale Securității care arătau că, în 1976, majoritatea populației era infectată, infestată cu pesticide! Din cauza faptului că se foloseau pe scară extinsă în agricultură pentru combaterea dăunătorilor și creșterea necondiționată a producției. Totul era secret! N-am știut… decât până… ieri faptul că am fost otrăviți zi de zi începând cu anii 70. Ei bine, în momentul de față, acum știm foarte bine că România importă produse cu dublu standard din UE și suntem singura țară dar singura dintre cele fostele comuniste, care nu și-a pus nici un fel de problemă! România refuză în continuare să testeze importurile de produse din UE și a refuzat să participe la orice fel de inițiativă pentru a aduce pe picior de egalitate mărfurile destinate Estului și Centrului european cu calitatea celor din Vestul Europei… Mă întreb: unde sunt politicienii naționali liberali? Pentru că sunt la guvernare…Ar fi trebuit să fie primii care iau atitudine! În mod paradoxal, cel care a făcut-o e acum în închisoare: Liviu Dragnea! Dragnea venise cu o propunere de standardizare a acestor produse și de urmărire atentă a importurilor. Nu s-a întâmplat acest lucru, practic, politica în România se pare că o fac, mai degrabă, hypermarket-urile!
R: Apropo de liberalii de azi, cum apreciați demersul lui Alexandru Muraru de a depune plângere penală împotriva Bisericii pentru slujba de pomenire Mareșalului Antonescu? Ce e asta? Liberalism sau bolșevism?
M.O.: Mi-aduce aminte de un alt document tot din arhiva Securității. E vorba despre un raport al Serviciului Culte , din 1949, în care se vorbea despre arestarea mai multor preoți pentru că citaseră din Evanghelie sau Vechiul Testament. Acest fapt a fost considerat o incitare împotriva democrației populare! Este, practic, același tip de demers. Bun, faptul că s-a făcut o slujbă de pomenire pentru Mareșalul Antonescu, un criminal de război… dar iată că-n Ungaria vecină a fost și este comemorat Horthy și… nu s-a întâmplat niciodată nimic! Ba, dimpotrivă… România caută pe toate căile să se autopropună într-o țară unde înflorește antisemitismul deși, așa cum spunea Petre Țuțea, în 1990, antisemitismul a cam rămas fără obiect pentru că în România mai sunt doar câteva mii de evrei…
R: Asta urma să vă întreb: se mai poate vorbi despre așa ceva în România anului 2021? Adică mai există antisemitism?
M.O.: Există un antisemitism latent, ceva care ține de o judecată și o perspectivă care ține mai mult despre istorie decât despre prezent. Aceste judecăți nu le putem schimba decât prin educație, nu prin plângeri penale sau sesizări la CNCD. Ele nu privește o stare, o situație actuală… ar fi o manifestare cu caracter antisemit, bun, dar împotriva cui s-ar putea ea îndrepta, de fapt?!
R: După 80 ani de la inventarea și perfecționarea ei de către bolșevici și naziști, „Cancel Culture” a ajuns să explodeze în SUA ultimilor ani. Dumneavoastră unde considerați că se va ajunge în viteza aceasta?
M.O.: Foarte departe, din păcate! Pentru că așa cum SUA au fost un model pentru democrație, ele sunt și un model care va fi urmat și în prostie! Acest curent neomarxist născut în campusurile universitare americane și îmbrățișat de către Europa este în mare vogă în țările occidentale pentru simplul fapt că ele nu au cunoscut comunismul! Adevărata lui natură, adică… Acest gen de curent se manifestă inclusiv în țările catolice, Spania și Italia. Bineînțeles nu la nivelul la care se manifestă el, din păcate, în țările nordice, de pildă… Aici este vorba și de o simplă scară de valori care, se pare, că s-a răsturnat sub propaganda foarte puternică secularizantă din ultimele decenii. Oamenii nu înțeleg prea bine că de îngenuncheat… îngenunchezi în fața icoanelor și a lui Dumnezeu! Nu aiurea, la colț de stradă sau pe stadion… E un gest care nu poate și nu schimbă, în fapt, absolut nimic! Este pur și simplu o paradă plină de ostentație, fără nici un fel de valoare, ca să zic așa… Atâta vreme cât oamenii lasă la o parte repere fundamentale cum sunt cele ce pornesc din educația creștină pentru asemenea aventuri spirituale vom intra într-o derivă cu rezultate greu de controlat! Din fericire, în țările foste comuniste, abordarea este una mult mai prudentă pentru că noi suntem pățiți: de la educația ateistă până la salamul cu soia și făurirea Omului Nou sau a societății socialiste multilateral dezvoltate în diferite grade. Cunoaștem cu ce se mănâncă marxismul! Din nefericire, pentru vestici… n-au decât să treacă și ei prin așa ceva dacă și-o doresc! Dar, în opinia mea, aceste curente nu vor avea niciodată o majoritate cât să devină și decizională pentru a ajungă o politică de stat. Asta nu înseamnă că nu vor fi tulburări, nu vor fi accidente… eu mă tem mai mult de birocrația de la Bruxelles cu o influență care nu mai poate fi pusă la îndoială, în vreun fel sau altul, decât de aceste focare de propagandă. Din nefericire, aceeași birocrație de la Bruxelles este foarte permeabilă la aceste idei! Iată, am ajuns să fie scoase cuvintele „mamă” și „tată” din vocabularul funcționarilor de acolo! Se petrec tot felul de aberații acolo, majoritatea susținute de grupul Renew Europe, al cărui președinte este… românul Dacian Cioloș! Aici este o temere a mea în legătură cu viitorul României: ce se va întâmpla dacă un om care susține acest gen de aberații cu totul străine de specificul național va ajunge președintele României? La momentul respectiv, nu am avea altă soartă decât să devenim o anexă UE, un fel de țară de unde se exportă resurse prime și i se întorc înapoi cu țârâita produse finite… Mi-aduce aminte de Planul Valev din 1964 propus de sovietici în cadrul CAER-ului prin care ar fi trebuit să devenim o anexă agrară care furniza grâu și fructe în schimbul unor utilaje agricole cu prețul pierderii suveranității. Da, cred că vom avea acest gen de probleme legate de suveranitate cu un asemenea președinte ca Dacian Cioloș care acționează pentru orice alt fel de interese decât cele ale României!
R: Apropo de Bruxelles și situația actuală… Suntem acum și aici pentru un eveniment dedicat expoziției și volumului „Poporul pierdut”. Am putea extinde discuția și asupra continentului pierdut? UE mai reprezintă sau nu Europa și europenii în momentul de față?
M.O.: Eu am fost foarte bun prieten cu Vladimir Bucovski (disident antisovietic, autor și activist politic, n.red) și, în 2010, mă aflam la el, la Cambridge. Eram foarte entuziast pentru că România fusese primită în UE, eram încântat, fericit. Bucovski, în schimb, era foarte nervos și mi-a ținut un întreg discurs foarte argumentat în care mi-a explicat că, din punctul lui de vedere, UE nu prezintă foarte mari diferențe față de Uniunea Sovietică! Vrând-nevrând, influența birocrației de la Bruxelles se va extinde și noi vom ajunge un fel de republică în cadrul noii URSS. Atunci nu i-am dat dreptate dar privind evoluția ultimă la nivel continental, modul în care suntem tratați de către partenerii noștri europeni, am vorbit deja despre aceste produse alimentare, și văzând că-n plină pandemie, bisericile stăteau închise, dar hypermarketurile, nu… Toate aceste mici întâmplări mă fac să-i dau dreptate lui Vladimir, treptat, treptat… Referitor la actuala politică de emigrație, cred că vor fi mari probleme pentru cei care au acceptat să primească migranți din țările arabe. Poate că ei nu știu dar eu am fost în astfel de zone și știu un lucru: dacă turcii sunt ceva mai europeni printr-o tradiție istorică și prin vecinătatea cu noi, arabii sunt cu totul și cu totul neasimilabili! Ei se vor dezvolta în comunități proprii și vor începe să funcționeze ca un permanent pericol latent, inclusiv în ceea ce privește pericolul terorist pentru stabilitatea și siguranța țărilor care i-au primit. Nu vor fi niciodată fideli țărilor care le-au acordat azil ci doar lui Allah, jihadului și șariei (legislația religioasă islamică, n.red).
R: Vă mulțumesc mult, domnule Oprea!