Un suflet urcă spre lumina care nu se stinge niciodată


Claudiu G. Matasă, genial om de știință și cultură, Consulul General Onorific al României în Florida, SUA

După o viață demnă pe drumul pe care l-a trasat Hristos cu Sângele Său, unul dintre bunii prieteni ai familiilor noastre, Claudiu Matasă, din Hollywood, Florida, SUA, perso­nalitate uriașă a exilului românesc, a trecut pașnic la cele veșnice, în seara zilei de 24 martie a.c., încon­jurat de cei dragi ai familiei și de prie­teni. Mai trebuia să treacă o săptă­mână și împlinea senioriala vârstă de 81 de ani, dar o boală cruntă l-a răpus până la urmă, după o luptă curajoasă pe tărâmul lui Thanatos.
Întâiași dată, cu mai bine de un deceniu în urmă, am întâlnit minu­na­ta și generoasa familie Netty și Clau­diu Matasă la o slujbă de Liturghie de la Biserica ortodoxă română „Sfânta Treime” din orașul Miramar, în zonă existând o comunitate nu­meroasă de români, cu câteva bise­rici. Apoi, ne-au invitat la Holly­wood, la jumătatea distanței între Miami Beach și Fort Lauderdale („Ve­neția Americii”), în superba lor reședință. Ușa le-a fost totdeauna largă celor care au venit să le ceară un sfat bun, să-i călăuzească pe drumul muncii, care duce la o viață cinstită și cura­tă, să-i apere de calea ce duce la pier­zare. Claudiu era un bun creștin, cu sufletul deschis; avea o inimă mare și un cuvânt dulce de dragoste și povață; ura minciuna și lenevia, dar îți da iertare din inimă dacă recu­noș­teai greșeala. Ne-am împrietenit destul de repede, pentru că distan­țele dintre semeni se înlătură numai prin cinste, sinceritate și adevărul credinței, baza adevăratei comuniuni de viață cu Dumnezeu.
Fiind unul dintre eroii de seamă ai cărții noastre „Îngerii emigrației” (I), Ed. Conphys – 2005, distinsul pro­fesor ing., savant de renume și prosper om de afaceri, ne declara, cu modestie: „Dacă ar fi să mă laud cu ceva, n-aș face-o nici cu titlurile mele științifice, nici cu milionul meu de dolari (obținut prin muncă asiduă, cu sudoare! – n.n.), ci cu deplinul echi­libru pe care m-am străduit să-l instalez – și pe care, cred, l-am instalat – în relația savant-afacerist. E un echilibru de un fel aparte, în care primează ceea ce s-ar putea numi dublarea omului de afaceri de către omul de știință.”
Profesorul Claudiu Matasă dis­pu­ne de o carte de vizită greu de atins: are un doctorat în chimie și un altul în științe tehnice, cu „Summa cum Laude”, de la Viena. A fost pro­fesor la University of Illinois de la Chi­cago, visting profesor la Nova South Eastern University din Fort Lau­derdale, consultant la Univer­sitatea din New York, antreprenor de succes (președinte, din 1976, al Ortho-Cycle Comp., din Hollywood, Fl.), inventator (cu peste 20 de bre­vete de inventator, în cea mai mare parte aplicate cu mult succes), zia­rist, scriitor, editor, poliglot de primă mână (student fiind, vorbea curent câ­teva limbi străine), somitate a știin­ței și culturii de peste Ocean și, pen­tru noi, românii, unul dintre nu­mele care ne fac cinste în lume. Da­to­rită notorietăţii şi personalităţii sale, înaintea alegerilor din 2004 a fost numit Consul General Onorific al României în Florida. Având şi încli­naţie spre partea literară a editat pu­blicaţia în limba română, „Buciumul Floridei”. A colaborat la numeroase publicaţii din străinătate şi din ţară, din care amintim: Lumina, Europa Creș­tină, Romanian Tribune-Chica­go, BBC-Londra, Cuvântul Româ­nesc Hamilton, Pagini Românești Mon­treal, Clipa-Anaheim USA, Asymetria, Romanian Global News, Top Busines, Alternativa-Toronto, Analize și Fapte, Business Ro., Curierul de Vâlcea, Curierul literar și artistic, România Liberă, Evenimen­tul Zilei, Adevărul, Ziua, Cronica Româna, Curierul Național, Formula As, Jurnalul Național, Evenimentul de Iași etc. Are zeci de cărți științifice publicate și a obținut, de pe toate continentele, numeroase diplome, titluri științifice, ordine și medalii. Este membru Honoris Causa al unor prestigioase universități americane, cât și din țara noastră, la care se adaugă titlurile de membru al So­cie­tății chimiștilor americani (din 1973), președinte de onoare al Academiei Româno-Americane (al cărui mem­bru este din 1980), membru al Aca­demiei de Științe din New York (din 1995), membru fondator al Consi­liu­lui Mondial Român și director coor­donator al Fundației Naționale pen­tru Românii din Statele Unite și Ca­nada, membru de onoare al Aca­de­miei de Medicină „Gr. Danielopol”. Și, ca un corolar al bogatei, întinsei și strălucitei sale activități interna­țio­nale, Guvernul american i-a decer­nat, în 2004, Medalia de Aur „Ronald Reagan”, fiind singurul român căruia i se înmânase, până atunci, pres­ti­gi­oasa distincție.
Cu un an în urmă, chiar în ziua când a împlinit venerabila vârstă de octogenar, ne-a declarat: „Sunt năs­cut în orașul Petroşani, la 1 aprilie 1930, ca fiu al magistratului Gh. Ma­tasă, şi al profesoarei Merguerite, născută Aurand, bunicul dinspre mamă făcând parte din Misiunea Universitară Franceză din România. Am urmat liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu şi, apoi, m-am înscris la Ins­titutul Politehnic din Bucureşti, Facultatea de Chimie Industrială. În anul 1952, student fiind, pentru că vorbeam câteva limbi străine, am fost angajat ca translator al unor gru­puri de turişti care vizitau ţara noas­tră, la invitaţia autorităţilor timpului. În acele vizite le dezvăluiam turiştilor și aspecte din realităţile sistemului comunist, dictatorial. În urma acestor fapte am fost arestat şi condamnat la doi ani de detenţie pe care i-am ispăşit la Capul Midia și pe șantierul Canalului Dunăre-Marea Neagră, cu­noscut și sub numele Canalul Mor­­ţii. Așadar, după o copilărie fru­moa­­să și o adolescență oarecum li­niș­tită, a trebuit să îndur rigorile și pri­vațiunile închisorilor comuniste. Pe de-o parte, acest fapt mi-a otrăvit anii petrecuți în țară, pe de alta, m-a întărit în lupta cu viața. După eli­be­rare, după aprigi lupte și insistențe, am reușit să mă reînscriu la Poli­teh­nică, absolvind Facultatea de Chi­mie Industrială, dar drumul spre cer­cetare îmi era permanent barat de activitatea de dinainte, clasificată ca dușmănoasă, de denigrare a regi­mu­lui comunist. Am părăsit ţara în 1970, stabilindu-mă pentru un timp la Viena, iar apoi, definitiv, în Statele Unite, unde am primit azil politic. Aici, mi-am orientat activitatea de cercetare științifică și spre teh­no­logia reciclării materialelor orto­don­tice. Așadar, după 30 de ani închinați în mod idealist chimiei (era perioada când gândeam utopic; îi îmbinasem pe Don Quijote și pe Sancho Panza!), am trădat-o pe jumătate, devenind… materialist, dedicându-mă și științei materialelor folosite în ortodonție și fondând prima între­prin­dere din lume de reciclare a acestora.
Când m-am stabilit în America, deși o perioadă bună am lucrat pen­tru alții, am avut totuși timp să mă consacru și unor activități paralele. La Los Angeles, bunăoară, am fost ales vicepreședinte al societății lo­cale „Doina”, devenind apoi pro­mo­tor al inițiativei ARA a monseniorului Octavian Bârlea. Acesta, dându-și seama de aservirea totală a Acade­miei Române de către conducerea dictatorială a țării (Elena Ceaușescu i-a devenit membră titulară din 1974, iar Alexandru Bârlădeanu a fost ales academician fără să aibă vreo lu­crare scrisă), monseniorul și-a folosit experiența dobândită cu ocazia fon­dării „Societății Academice Române” la Roma, în 1957, și în 1975 a fon­dat, la Los Angeles, Academia Româno-Americană. Cucerit de acest proiect, am contactat zeci de români valoroși, printre care și pe G. E. Palade, ducându-mă în acest scop la New Haven; îi convingeam și apoi le ceream biografia și lucrările care trebuiau să le sprijine dorința de a face parte din această nouă Aca­demie.”
Profesorul Claudiu Matasă a avut bucuria de a fi împărtăşit o viaţă demnă cu foarte mulţi oameni, cu foarte mulți prieteni. Cu toate aces­tea, cele mai multe dintre aceste clipe speciale le-a trăit și împărtășit cu soția sa, Netuța. Distinsa doamnă Netuța a fost a doua jumătate a echi­pei pentru furnizarea de ajutor, su­port şi îndemn spre progres în com­panie, pe parcursul anilor, indiferent de greutăţi, dar şi a circumstanţelor care au împins marca Ortho-Cycle în prim-planul lumii de recondiționare ortodontică.
Claudiu Matasă, ca un autentic dependent de muncă, consacrându-și nenumărate zile, zeci de ani cercetării şi experimentărilor orien­ta­te către progresul profesiei ortodon­tice, a făcut din munca sa o ade­vă­rată iubire, o bucurie fără de margini pen­tru descoperiri sau avansări înspre viitor. Numai împreună cu so­ția, mâna sa dreaptă, experi­men­ta­tul cercetător nu a încetat nicio­dată procesul de învăţare, n-a înăbușit sim­ţul nou al lumii, inspirându-le aceste obligații și celor din jurul lor, ca să fie mai buni decât pot fi. A fost un om de ştiinţă genial, un om de afaceri de succes, cu mare viziune, un patriot devotat şi soţ iubitor. Toată viața și-a închinat-o luptei pentru mai bine în lume.
Dumnezeu să-l odihnească în liniște și să-i răsplătească toate lucrurile minunate pe care le-a lăsat în urma sa. Suntem convinși că, pentru tot ce a făcut spre cinstea poporului român, Cel Atotputernic îi va hărăzi lumina și dincolo de mormânt, ca să fie în veci fericit.

GoodBye, prieten drag, Claude Matasă!

Silvia şi Ioan BARBU, Vâlcea, ROMÂNIA Silvia-Paula şi Leonid Florian BARBU, Florida, SUA

27 Martie 2011