Un liceu la vârstă semicentenară
• Potcoava: 50 de ani de la prima promoţie de absolvenţi
Mai la vest de comuna mea natală, Corbu, din județul Olt, la o aruncătură de privire se află tânăra urbe Potcoava, declarată oraș în 2004, deși, prin anii de mijloc ai secolului trecut, așezarea era deja cunoscută ca reședință de plasă și apoi de raion. Corbu natal se află de-a lungul malului drept al râului Vedea, iar Potcoava, ca o rudă bună, s-a aliniat de-a lungul afluentului acestuia, pârâul Plapcea, în câmpia Boianului, cu prelungi și netede zone încântătoare, pline de verdeaţă. Vârsta orașului de-abia a trecut de un deceniu, dar așezarea își numără anii în secole, fiind atestată documentar printr-un hrisov domnesc al voievodului Dan al II-lea Basarab, semnat la 7 iunie 1423, la Curtea de Argeș, capitala de-atunci a Țării Românești. Despre originea numelui circulă mai multe legende, dar cea mai aproape de adevăr își are izvorul tot în vremea domniei aceluiași voievod, care avea în armata sa un viteaz căpitan cu puteri neobișnuite, care îndoia într-o mână o potcoavă de fier. Indiferent de unde îi vine denumirea, „orașul-comună” a cunoscut o dezvoltare relativă în ultimele decenii datorită descoperirii în regiune a unor bogate zăcăminte de țiței și gaze naturale.
Oraşul Potcoava din judeţul Olt a căpătat, cu puține zile în urmă, o notă în plus de sensibilitate şi culoare, trăind un eveniment memorabil: aniversarea a 50 de ani de la trimiterea în viață a primei promoții de absolvenți ai săi. Prezent la eveniment în acele zile emoţionante, scriitorul și cercetătorul sociolog dr. Ioan C. Popa, general de brigadă în rez., redactor șef al prestigioasei reviste „PERISCOP”, este oaspetele ziarului nostru pentru a ne vorbi despre trăirile petrecute.
Domnule general, prietenul și conjudețeanul nostru, poetul Ion Andreiță, scria – recent – într-o carte de lirică: „Diminețile albe,/ Diminețile albe,/ Cum mă mai amețeau/ Culorile lor/ Rănindu-mi sufletul/ De așteptări…” Gândesc că și domnia voastră, cu sufletul „rănit de așteptări”, ați adăstat acele dimineți albe ale întâlnirii fiilor Potcoavei natale risipiți prin lume. Această fiestă de armindeni a fost doar una școlară?
Sărbătoarea liceului din localitate a însemnat și sărbătoarea întregului oraș. Au venit la întâlnire cu mic cu mare, numeroşi reprezentanţi ai primelor generaţii care au absolvit liceul din localitate ce poartă numele unuia dintre directorii săi de vază, profesorul de limba română Ştefan Diaconescu. În 2015, cum s-a spus mai înainte, s-au împlinit 50 de ani de la prima promoţie de absolvenţi ai liceului. O vârstă frumoasă, un minunat prilej pentru rememorarea unor clipe şi episoade fericite din acei ani. Întrebat cândva care a fost cea mai frumoasă perioadă din viaţa sa, scriitorul Victor Ion Popa răspundea: „Anii 1920”. De ce tocmai acei ani grei, de după război? „Pentru că atunci eram foarte tânăr”, a răspuns maestrul. Unul dintre foștii colegi de liceu ne-a reamintit că o adunare lunară organizată de fosta clasă a IX-a A, cu o jumătate de secol în urmă, avea următoarea temă: „Preţuieşte anii de şcoală, cu ei nu te întâlneşti decât o singură dată în viaţă”. Poate că titlul nu era întrutotul original, dar cu siguranţă el exprima simţămintele unor tineri ai anului 1965 şi, mai ales, conştiinţa faptului că adolescenţa şi anii de liceu reprezintă o perioadă unică şi irepetabilă, decisivă în formarea personalităţii.
Anii au trecut, fiecare absolvent şi-a urmat un drum în viață, şi-a găsit un rost al său…
Într-adevăr, cele cincizeci de generaţii de absolvenţi ai Liceului „Ștefan Diaconescu” din Potcoava au în rândurile lor un număr important de profesori universitari şi doctori în ştiinţe, profesori de liceu pe diverse profile, medici şi farmacişti, ingineri şi economişti, jurişti şi sociologi, agronomi şi tehnicieni, ziarişti, diplomaţi, preoţi, militari de carieră, care au ajuns la gradul de colonel sau general. Lista ar putea continua… Numai simpla înşiruire a acestor profesii arată că liceul a devenit un reper definitoriu pentru localitate. În acelaşi timp, diversitatea de profesii şi calificări arată cât de înţeleaptă a fost decizia celor care au iniţiat demersurile şi au făcut toate diligenţele necesare pentru ca în fosta comună Potcoava, astăzi oraş, să fie înfiinţat, în anul 1961, un liceu. Sute şi mii de copii de săteni din zonă şi din împrejurimi au putut astfel parcurge un ciclu şcolar care le-a deschis calea în viaţă. Iată de ce gândurile noastre de azi, absolvenții de ieri ai liceului din Potcoava, se îndreaptă, cu profundă recunoştinţă şi cel mai înalt respect, în primul rând către scumpii noştri părinţi şi dascăli care ne-au transmis cu generozitate nu doar ştiinţă de carte, dar şi principii sănătoase de conduită, care ne-au călăuzit paşii în viaţă. Tocmai de aceea, mesajul nostru către liceenii de acum este acela de a-şi însuşi, pe lângă cunoştinţe temeinice, şi principiile morale ale părinţilor şi dascălilor, principii sănătoase, care să-i ajute să înfrunte multiplele provocări ale vieţii.
Momentul aniversar a debutat într-o dimineaţă albă de mai, cum spuneați, cu depunerea de coroane de flori la Monumentul eroilor ridicat în memoria celor căzuţi în războaiele din anii 1913 şi 1916-1918. Numele celor 172 de eroi sunt inscripţionate pe placa comemorativă. De altfel, această informație se găsește și în monografia localităţii Potcoava realizată de unul dintre profesorii şi directorii liceului, Florea Cârjan. Sacrificiile celor rămaşi pe câmpurile de luptă pentru apărarea şi reîntregirea pământului Ţării au alimentat un bogat folclor local, presărat cu multe tânguiri de jale, după cum scrie distinsul autor al monografiei: „Sărmanii copiii mei,/ Cine o-ngriji de ei./ Întreabă mereu de mine:/ Mamă, tata când mai vine?”. Ceremonia s-a desfăşurat în prezenţa primarului oraşului, Emanoil Enăchioaia, a unora dintre absolvenţii liceului, dar și a profesorilor de azi, care ne-au întâmpinat cu căldură și dragoste.
Întâlnirea absolvenţilor de liceu s-a încheiat cu un frumos program artistic oferit de copiii care învaţă în şcolile din localitate.
Domnule general Ioan Popa, pe lângă această deosebită carieră sunteți, deopotrivă, sociolog și scriitor. În aceste calități, dar făcând parte și din seniorii absolvenți ai Liceului „Ștefan Diaconescu” – din promoția a treia, din câte am aflat – vă propun să adresăm împreună elevilor și profesorilor de azi ai liceului din Potcoava, ca și tuturor locuitorilor orașului dumneavoastră natal urarea din inimă „La mulţi ani!” şi la cât mai multe aniversări. Nu doresc să închei aici convorbirea noastră; mai am o ultimă întrebare, ce purcede din curiozitatea de „bătrân gazetar”: Cum se reflectă revista „Periscop”, pe care o editați în calitate de redactor șef, în oglinda opiniei publice?
Revista a fost fondată cu opt ani în urmă. Iată, a ajuns la numărul 30, având apariție trimestrială. Este editată de Asociația cadrelor militare în rezervă și în retragere din Serviciul de Informații Externe și se adresează tuturor românilor. În Consiliul științific al revistei se află reputați oameni de cultură: Prof. univ. dr. Ilie Bădescu, Academician Dinu C. Giurescu, Prof. univ. dr. ing. Ștefan Iancu, Prof. univ. dr. Viorel Roman (Universitatea Bremen, din Germania), Prof. univ. dr. Emilian Stancu. Tematica? O paletă largă de subiecte, grupate – aș sublinia, după o statistică personală – în câteva mari capitole: „Servicii speciale”, „Cultură de securitate, cultură politică”, „Analize politico-strategice”, „Memorialistică”, „Elemente de cultură românească” (mozaic cultural: literatură, recenzii de cărți, prezentări de reviste, seriale și diverse informații culturale etc.) Ca să vă fac o surpriză și totodată o mare plăcere, aș vrea să amintesc cu această ocazie că într-un număr al revistei „Periscop” am acordat un spațiu anume prezentării pe larg a cărții „Cine sunt”, a regretatului scriitor și gazetar Ilie Purcaru, apărută postum, sub îngrijirea dumneavoastră, la Editura „Antim Ivireanul”, pe care o conduceți. Pe lângă autorii specializați pe profilul revistei, în „Periscop” semnează personalități de primă mărime, universitari, oameni politici, istorici, diplomați, scriitori, jurnaliști. Revista se adresează cititorilor de orice profesie și vârstă, fiindcă tematica ei vizează aspecte importante din istoria neamului nostru, iar articolele specifice nu atrag atenția cititorului doar prin senzațional, ci sunt concepute într-o ținută sobră, elegantă, fiind scrise de autori talentați, cu o bună pregătire profesională.
Aș dori să închei convorbirea noastră cu opinia unui cititor al revistei, cât de cât avizat, aș zice eu: este chiar opinia mea, în această calitate. Vă mărturisesc cu mare bucurie că, reușind să citesc câteva numere, revista „Periscop” m-a fascinat și, cred, va continua să atragă cititorii și de-acum înainte. Vă mulțumesc!