Un fastuos eveniment la Galeria de Artă „Alex Bucur” din Cluj Napoca: „ARMONIILE TOAMNEI”


Recent, am avut bucuria să particip la deschiderea unei expoziţii de o calitate cu totul aparte, care a transformat într-o ambianţă cu valenţe muzeale spaţiul Galeriei „Alex Bucur”, ocupând aproape un etaj din impozantul palat „TEMCO”, situat pe strada Republicii nr. 65-67 din Cluj-Napoca. Pentru că într-o fascinantă consonanţă au fost expuse nu simple lucrări create de 14 plasticieni activi în Bucureşti, Cluj-Napoca şi Râmnicu Vâlcea, ci consacrate valori rezistente pe scara timpului. S-a relevat încă o dată cu temeinic adevăr că în România unei prelungite tranziţii arta se manifestă în datele ei cele mai autentice, creatori aparținând diverselor generaţii desă­vârșind opere în acord cu exigenţele criteriului estetic. Au fost etalate moda­lităţi de expresie profesionist finalizate, semn că în sol românesc creativitatea originală îşi află mulţi şi prestigioşi propovăduitori de elevată spiritualitate.

Datorăm acest fastuos eveniment expoziţional inspiraţiei lui Ioan Barbu, spi­rit plurivalent, scriitor, eseist, editor, re­marcabil manager căruia cultura ro­mână îi datorează memorabile iniţiative şi fapte menite să promoveze ofranda crea­tivă autohtonă în anturajul cunoaş­terii publice, nu doar în ţară, ci şi mult dincolo de fruntariile ei, unde vieţuiesc numeroase şi valoroase energii româ­neşti. Gestul evocativ a vizat sărbăto­rirea unor praguri aniversare din viaţa Dorinei Manea-Cristea (80 ani) şi a Prof. dr. ing. Pompiliu Manea (78 ani), nume cu biografii sonore, pilduitoare în istoria acestui încercat neam. Fire sensibilă, receptivă la fulguraţiile unor performante implicaţii creative, distinsul cărturar Ioan Barbu a determinat asocierea unor artişti reprezentativi pe care i-a cunoscut în diverse prilejuri, dar mai ales prin inter­mediul referenţialei tabere internaţionale de pictură de la Călimăneşti, unde pe perioada a şapte ediţii de vară s-au desăvârșit lucrări de interes major, întregind substanţial patrimoniul naţional.

Cu trei excepţii, unde media de vârs­tă se află în vecinătatea unor tinereşti elanuri, vizibile la Consuella Meiloiu, Irina Sava şi Eduard Aurel Stoenică, toţi ceilalţi 11 participanţi la acest tonifiant festin al artei s-au insinuat în virtutea unor particulare viziuni şi stiluri care au consemnat contribuţii solid personalizate în arta românească, aureolate evident şi cu evocative valenţe de universalitate. Fiecare a dispus de nobila ambiţie de a-şi valorifica deplin predispoziţii native, completate cu fine decantări şi asimilări de sugestii, pentru ca în mod deter­minant să se manifeste onest şi viguros pe făgaşul propriei personalităţi. De aici şi timbrul diversificat al unor soluţii formale de-o tranşantă şi expresivă sonoritate.

Vom proceda în continuare la suc­cinte definiri de zestre spirituală spe­cifică, păstrând logica unei inspirate ordini alfabetice, fixate şi-n sugestivul pliant însoţitor al expoziţiei, datorat iarăşi generoasei şi prodigioasei implicări a greu egalabilului amfitrion Prof. dr. ing. Pompiliu Manea.

E prezent cu lucrări definitorii, de-o cuceritoare dezinvoltură a gestului, maes­trul Dan Cioca (n. 1939) care-şi orânduiește pensulaţia pe coordonatele unei evidente frenezii confesive, cir­cums­crisă în perimetrul unor certe răsfrângeri ale abstracţiei lirice, după cum o arată scânteierile naturii care i-au fortificat fiinţa la Rânca-Polovraci, Brea­za sau Zborul peste un câmp de maci.

Un panou cu opt lucrări, de-o profundă şi superbă expresivitate, ne-a familiarizat cu rafinata orchestraţie a cromaticii savant distribuită de maestrul Horea Cucerzan (n. 1938), care brodând pe tema unor suple şi diafane respiraţii ale umanului universalizat a aşternut asupra suprafeţelor pictate o miracu­loasă infuzie de luminiscenţă ce amin­teşte de mirajul frescelor sieneze şi flo­rentine.

Prolificul şi tenacele cultivator de frecvente evenimente artistice în zona vâlceană, asimilate de o largă audienţă, pictorul Gheorghe Dican (n. 1960) se dovedeşte un bun componist, lansându-se în unduiri de ritmuri continuative, cu proaspete acorduri în dominantă cro­matică şi alerte intervenţii cu grafică funcţionalitate: Deal I-II, Compoziţie I-III.

Emoţionant şi sugestiv se dovedeşte şi panoul ornamentat cu 12 lucrări în ulei şi acuarelă, finalizate în intervalul 1939-1984 de centenara pictoriţă Medy Dinu (n. 1908), care ne dezmiardă retina şi sufletul cu adierile unor vibraţii tonale de-o meridională luminozitate afirmată în extremitatea sud-estică a ţării, cu acea inefabilă interferare de terestru, acvatic şi celest.

Cel mai bine reprezentat, perfectând o adevărată expoziţie personală, s-a dovedit sculptorul – cu bogat palmares internaţional – Doru Drăguşin (n. 1954), impresionant prin amploarea şi suges­tivitatea registrului inspirativ, animat cu motive de sorginte laică şi ecleziastă, cu tulburătoare relevări de existenţial situat pe un vast ecran al argumentului istoric, cu măiestrită ştiinţă a definirii în spaţiu a unor subtile şi esenţializate volumetrii, la care se adaugă şi o certă virtuozitate în vehicularea unui fabulos univers cromatic.

Prin aportul membrilor familiei Mei­loiu ambianţa expoziţională a confirmat elocvent peregrinări şi afinităţi cu ecou­rile unor consacrate civilizaţii, cu secu­lară tradiţie. Din picturile Alexandrei Meiloiu se desprinde un fin parfum de artă extrem orientală, cum o dovedeşte îndeosebi exuberanta manifestare a Zeiţei soarelui, pentru ca în alte două com­poziţii să-şi etaleze dinamica unei vi­ziuni de-o tonică reverberaţie: Dansul mării, Renaştere. Prin cinci lucrări în teh­nică mixtă, Consuella Meiloiu infiltrează un sentiment de ciudată manifestare – în vădit timbru expresionist – a trei siluete învăluite în aprige nelinişti: Marionetă I-III, iar prin sinuosul dans al Rădăcinilor I-II sugerează vitale învolburări ale regnului vegetal. La rândul său, Tudor Meiloiu, în două luxuriante picturi în ulei, Vegetală I-II, se lasă antrenat în ser­pentinate fluxuri ale materiei şi formelor, pentru ca în ciclul dezvoltat în tehnică mixtă, Contrastul formelor I-IV, să-şi verifice din plin abila stăpânire şi poten­ţare energetică a laborioase caligrafieri şi interferări de real şi imaginar.

Ridicatul nivel calitativ al expoziţiei se datorează indubitabil frapantelor expansiuni pe suprafaţa picturală a unor proaspete etalări de senin şi puritate pe care le difuzează alertele structuri com­poziţionale semnate de Marin Răducu (n. 1954). Ne-am întâlnit cu un virtuoz al interferărilor de succesiuni ritmice după principiul creşterii şi înălţării, care prin fulminantele sale Simfonii gestuale stimulează bucuria contemplării prelun­gite, fixând receptorul în contact cu ne­con­tenite revelaţii. Un asemenea gen de artă, desăvârșit la nivelul unei ridicate performanţe, recomandă implicarea vi­zio­narului pictor în aşteptate finalizări de artă monumentală (frescă, mozaic, vi­tralii), amplasate în frecventate spaţii publice.

Reputatul şi veneratul dascăl la Academia Naţională de Artă din capitala ţării, profesorul Nicolae Sava (n. 1936), maestru eficient în pregătirea a zeci de promoţii a atât de necesari restauratori, salvatori de tezaur cultural, se arată şi autorul unei meritorii opere picturale, cu interes pentru semnificaţia simbolică a unui penetrant mesaj spiritual şi discreta pulsaţie a unor nuanţări muzicale. Reţine şi încântă în stilistica sa fundamentul metaforic al invocărilor inspirative: Bala­da Oltului, Arheopterix, Ciclopul, Sonata florilor, Şoaptele oceanului.

Fertil implicată într-un vast şi tenace program de restaurare, Irina Sava (n. 1976) şi-a rezervat şi suficiente mo­mente de liberă afirmare a resurselor pe filiera creaţiei originale, cutreierând melea­guri româneşti care i-au furnizat generos aspecte de-o frumuseţe dăinuitoare, inserată în mătăsurile unor plăcute vibraţii: Bogăţia pământului, Baticul, La apus.

Cu pendulare între preocupări de restaurare şi pictură personală se comportă şi Eduard Aurel Stoenică (n. 1976), autor a trei incursiuni pe ecranul unor reconstituiri de climat şi civilizaţie arhaizantă, pe care a infiltrat motive şi făpturi într-o insolită impresie de fast şi reverie, cu marcant suflu postmodernist: Spectacol, Inexistenţă, În oglinda lunii.

Cu motivată şi benefică argumentare au fost integraţi în acest prodigios anturaj de plasticieni români contemporani şi soţii Tarţa, consacraţi în dublă şi onoran­tă postură: de preţuiţi profesori de mu­zică la prestigiosul liceu de specialitate din Cluj-Napoca şi finalizatori de pictu­ralitate inserată temeinic pe meridianele ridicatei performanţe. Cu ardoare şi culti­vată sensibilitate, Rodica Tarţa (n. 1953) s-a impus veritabil conştiinţei publice cu ani buni în urmă prin minunata capaci­tate de a configura ipostaze de fasci­nantă poetică urbană clujeană, inserată în splendori de atmosferă specifică unor fabuloase interferenţe, folosindu-se de valenţele unui savuros cromatism, con­sonant cu undele unor patinate rezo­nanţe. Fecundă inspiraţie şi forţă inter­pretativă dovedeşte şi Adrian Tarţa (n. 1952) interesat de a eterniza în me­morabile cicluri curgerea inexorabilă a vremii. Succesiunea anotimpurilor îi prilejuieşte elaborarea de filtrate armo­nizări, cu predominarea acordurilor surdi­nizate care încurajează desprinderea unei contaminante senzaţii de nobilă interioritate şi reculegere.

 

N.R. – Pentru vâlcenii iubitori de artă, cât și din alte locuri ale țării: cei care doresc să viziteze expoziția de pic­tură-sculptură „Armoniile toam­nei”, deschisă la Galeria de Artă „Alex Bucur” din Cluj-Napoca (str. Repu­blicii, 65-67, Palatul TEMCO) au la în­demână următorul orar: în zilele lu­cră­toare – între orele 9.00-17.30; sâmbătă şi duminică între orele 9.00-13.00.