Un exigent „judecător” de opere literare

• EUGEN NEGRICI – 70

Astăzi, la Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul” (în Sala de conferințe), cu prilejul împlinirii unei vârste senioriale, 70 de ani,  cunoscutul și mult apreciatul critic, istoric literar și stilistician prof. univ. dr. Eugen Ne­grici va lansa volumul „Simulacrele  norma­li­tăţii”, apărut recent în Colecția „Studii” a Edi­turii Paralela 45, din Pitești. Invitații auto­rului: prof. univ. dr. Livius Ciocârlie, poetul Ioan. Es. Pop (coordonato­rul volumului „Eugen Negrici 70”, apărut tot la editura  piteșteană, în Colecția „Seria Aniversară”),  prof. dr. Ion Predescu, Călin Vlase, poet, directorul Editurii Paralela 45, prof. Traian Dobrinescu, scriitor.

*

Eugen Negrici s-a născut la Rm. Vâlcea, la 28 noiembrie 1941.  Se numără, după opinia celui care semnează aceste rân­duri,  printre criticii și istoricii de frunte ai lite­raturii române din toate timpurile. De-a lungul unei jumătăți de secol de activitate, cu obiectivitate și seriozitate a oferit litera­turii noastre  nume și talente noi, decretând chiar valori, atacând totodată, fără patimă, o seamă de autori  din scrisul românesc de  proveniență incertă și cu „certificate” du­bi­oase de scriitori. Debutează, am putea spu­ne, năvalnic, la 23 de ani, în Gazeta literară. Introduce în literatura română con­ceptul de expresivitate involuntară, publi­când, în 1977, la Cartea Românească, volu­mul cu același titlu. Profesorul Eugen Ne­grici va urmări acest concept în zona litera­turii vechi, mai întâi, cercetând nucleele narative la Antim Ivireanul, Grigore Ureche și Miron Costin (în 1971, publică „Antim. Logos și per­­sonalitate”, iar în 1972, volumul „Nara­țiu­nea în cronicile lui Grigore Ureche și Miron Costin”, pentru care i se atribuie Premiul Asociației Scriitorilor din București), dar și în literatura  proletcutistă,  proză șoi poezie. Până în prezent este sigurul gândi­tor român care  s-a încumetat să scrie o Is­to­rie a literaturii române sub comunism, în­ce­­­pând cu analiza produselor literare pro­let­cu­tiste. Publică, în 2002, un volum despre poe­zia proletcutistă, iar după un an, despre proză.

Alte volume ale sale care s-au distins de-a lungul anilor: Imanența literaturii (1981), Introducere în poezia contemporană (1985, premiul Uniunii Scriitorilor din Ro­mâ­nia), Sistematica poeziei (1988), Poezia me­die­vală în limba română (1994, Premiul USR și Premiul Soros) etc. Aș dori să subliniez, în încheierea acesor însemnări fugare, că o lucrare a sa, Iluziile literaturii române, pu­bli­cată cu trei ani în urmă (2008) a primit apre­cieri pro și contra, dar a avut, ce-i drept,  un puternic ecou în lumnea intelectuală de la noi din țară – și acest lucru este cel mai im­portant pentru un scriitor și cartea sa.

Critica lui Eugen Negrici are o calitate de necontestat: face o delimitare strictă între cărțile bune și proaste, între operele me­dio­cre și cele scrise cu talent, de virtuozitate și capo d’opere.

La mulți ani, Domnule Profesor!