Udrea l-a ras deja pe Tomac

Nici n-a intrat bine în PMP, că blonda lui Băsescu face și desface în partid, dă linii directoare și cuvântează ca liderul de drept al formațiunii. P-ăsta nu-l iau, zice despre Cezar Preda, p-ăsta l-aș lua, zice ademenitoare despre altul. Persoana întâia zburdă veselă și autoritară, conferind o supremație. M-a atenționat asupra acestor detalii un amic, atent la ieșirile publice ale doamnei. Ce te miri? – l-am întrebat. Are deplină îndreptățire. E partidul ei, făcut anume pentru ea după ce Băsescu a ratat proțăpirea madamei în fruntea PDL. Și cum rămâne cu Tomac? – insistă amicul. Tomac, pe care unii îl califică deja tolomac, e un încălzitor de scaun. E un surogat de șef, cu destin limitat, la cârma unui partid care, până una alta, nu există decât din ceva strânsură cotrocenistă. Dacă își închipuie cineva că tandemul Udrea-Băsescu (e ordinea firească în care trebuie citiți) va mai birui vreodată politic în România se păcălește amarnic. Asta nu înseamnă că jocul nu va continua, iar Elena Udrea, din ce în ce mai autoritară, nu-și va exercita prerogativele de șef suprem. Ceva, o alăturare, nu de nume, ci de vocație a cocoțării în copac, mă trimite la tragedia lui Ceaușescu. Încep să-l privesc pe Băsescu, față de care n-am avut niciodată simpatii, cu o anume compasiune. Se dă el bățos în toate, dar are, iată, și un călcâi al lui Ahile care-l face nu atât vulnerabil, cât caraghios.