Tronul Reginei Maria, la Sângeru
Nu, nu am furat de la Balcic tronul cioplit în piatră, așezat pe țărmul stâncos, sus, al Reginei Maria, marea și unica regină a României care a fost soldat și mamă în același timp. Făcând eu pași pe aleile de lângă micul castel în care se refugia, spre reverie, partenera Regelui Întregitor, am aflat povestea acestui tron cioplit în piatră. Panta cu alei înguste care dă spre mare, suferă un obstacol de lunecare și acolo, parcă pe o treaptă anume lăsată în deal, a fost așezat acest jilț cioplit în calcarul țărmului. Regina stătea în unele seri aici, sorbind necuprinderile albastre, mângâiată de briză, avânturi și amintiri. Am așezat-o, în joacă, pe tron pe fiica mea cea mică, Luciana, și am pozat-o. Revăzând pozele, le-am dat cioplitorilor în piatră de acasă și i-am 02întrebat dacă pot ciopli un tron asemănător. Piatră să avem! – mi-au răspuns ei. Și am reușit să găsesc o piatră, care cântărește aproape o tonă, surată parcă a pietrei de la Balcic. Tronul e gata și ieri i-am găsit poziția centrală între sutele de sculpturi ale țăranilor, adunate la Sângeru din satele României, spre a dovedi că avem, la rându-ne o civilizație a pietrei și un cult al pietrei.
Cineva m-a întrebat dacă e voie să pozeze tronul. Puteți poza orice. Apoi mi-a spus că va fi mire săptămâna viitoare și ar vrea să-și aducă mireasa, de la Ploiești, în ziua nunții, s-o așeze pe acest tron și s-o imortalizeze în numele iubirii lor pe care o visează eternă. Să fie cu noroc și casă de piatră! – le-am urat. Vă aștept! Mai sunt români, iată, care vor să-și așeze miresele în tronul de piatră al marilor noștri patrioți, fiindcă Regina, care părea de împrumut, și-a iubit enorm țara.
Da, Muzeul Pietrei, pe care l-am donat comunității, nu percepe taxă de intrare, iar eu, când mă găsesc la Sângeru, și mă găsesc din ce în ce mai mult, fac oficiul benevol de a spune povestea fiecărei opere a dălții țărănești. De azi spun și povești legate de marea noastră Regină pe care mi-am adus-o acasă. Balcicul e, din păcate, departe, într-o altă țară acum, dar Regina se întoarce mereu cu fața spre noi. Inima ei e la Sinaia, peste trei coame de deal, către munte, dar bate și aici, așa cum bate luminos în istoria noastră națională fapta Regelui Ferdinand, slăvită pe Arcul de Triumf din București.