Totul despre reconversia pomicolă (1)
La noi, în judeţ, se află întinse suprafeţe cultivate cu pomi fructiferi, Valcea fiind al doilea judeţ, după Argeş, unde ponderea livezilor se ridică la aproape 10% din suprafaţa agricolă totală. Terenurile pomicole se află preponderent în regiunea subcarpatică unde se înglobează livezile din partea centrală şi nordică a judeţului, frecvenţa, în unele arii comunale depăşind 40% din terenul agricol. Relieful zonei are un grad ridicat de fragmentare, cu versanţii expuşi, în general spre sud vest şi sud est. Văile au, în zona dealurilor, versanţi favorabili pomiculturii. Temperatura medie anuală este de 8–10ºC, luna cea mai rece, ianuarie, înregistrând medii multianuale de la minus 2ºC, la minus 4ºC, iar zilele geroase (sub minus 25ºC) sunt ,în general, rare. Cantitatea medie anuală de precipitaţii creşte de la est la vest, de la 600 mm la 850 mm, cu un maxim în luna iunie, iar grindina, chiciura şi poleiul sunt foarte rare.
Bazinul Vâlceano-Argeşean, denumire care apare în multe lucrări de specialitate, este cel mai întins bazin pomicol, unde se află peste 16% din suprafaţa pomicolă a ţării, are o structură complexă, alături de prun care domină net, înscriindu-se mărul şi părul, vişinul şi nucul. Toate aceste elemente prezentate dezvăluie importanţa pomiculturii în economia zonei şi ne determină să găsim soluţii viabile pentru dezvoltarea durabilă a unităţii administrativ-teritoriale.
Atunci când România a negociat cu Uniunea Europeană (UE) suprafața maximă care ar putea fi plantată cu pomi fructiferi, căpşune şi arbuşti fructiferi, astfel încât să fie un competitor loial față de celelalte țări membre, acesteia i-a fost acceptat de către decidenții de la Bruxelles un total de 180.000 ha, cu aproximație. Dacă vom observa însă situația pomiculturii la ora actuală, statisticile nu indică o suprafață plantată mai mare de 83.000 ha după unele date existente. Din această suprafață, pe aproape 60% există deja livezi, însă unele aflate în declin, „în picioare”, însă care nu fructifică economic potenţialul pedo-climatic. Situaţia livezilor este aceeaşi în judeţul nostru.
Încercăm în rândurile ce urmează să creăm o imagine de ansamblu asupra a ceea ce ar putea însemna pentru pomicultură, societate și economie, în general, o eventuală reconversie pomicolă, una similară cu reconversia din viticultură, după 2007, însă efectuată în alte condiții, fără prea multe importuri a materialului săditor care, în cele mai multe cazuri, este nepretabil zonelor de cultură de la noi.
Reconversia trebuie să constituie un program comun, desfăşurat cu multă grijă, reprezentând o investiţie de lungă durată. Orice greşeală de folosire a materialului săditor, aşezat fără zonare la nivel de ecosistem sau la nivel de trup, poate genera probleme pentru o perioadă de 15 -20 de ani de exploatare a plantaţiilor. Judeţul Vâlcea are experienţa programului de reconversie a plantaţilor de viţă de vie care s-a desfăşurat cu succes pe suprafeţe importante. Din punct de vedere al impactului social asupra locuitorilor din zona de deal, cei vizați de această potențială reconversie, vorbim de o populație deja îmbătrânită, pentru care această restructurare nu ar însemna numai simpla replantare a unor livezi, dar ar crea pe orizontală și dezvoltarea unor mici ateliere de procesare, de preparare a magiunului, a sucului de fructe.
La nivel macroeconomic, reconversia pomicolă poate avea o influență benefică asupra economiei judeţului, precum şi a ţării, mai exact asupra PIB-ul ei, iar România prin comparație cu alte țări, este prin excelență ca și Polonia o țară pomicolă, una a speciilor perene. În aceste zone de deal, populația trebuie stabilizată și nu credem că sunt prea multe șanse de redresare fără dezvoltarea zootehniei și speciilor perene din viticultură și pomicultură. Avem, în acest sens exemplul unor ţări din UE ca Spania şi Franţa şi, mai recent, exemplul Poloniei.
CONTINUARE…