Totul despre Programul de convergenţă 2011 – 2014
• Proiectul Programului de convergenţă 2011 – 2014, elaborat de Guvern, prevede continuarea consolidării fiscale, având în vedere pentru anul 2011 un deficit bugetar, în termeni de plăţi efective, de 4,4% din PIB (sub 5% în termeni de angajamente) şi sub 3% din PIB în 2012 în termeni de angajamente, introducerea în legislaţia naţională a unei reguli numerice pentru deficitul bugetului general consolidat în conformitate cu Tratatul de la Maastricht, implementarea legii privind sistemul unitar de pensii publice Legea 263/2010, accelerarea procesului de reducere a arieratelor bugetului general consolidat prin restructurarea sectorului de sănătate şi întărirea disciplinei bugetare la nivelul autorităţilor locale prin aplicarea modificărilor recent aprobate ale Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale • Documentul face referire la implementarea unui nou program pentru acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului, asigurarea predictibilităţii sistemului de învăţământ preuniversitar şi definitivarea cadrului legislativ privind domeniul asistenţei sociale • În ceea ce priveşte consolidarea stabilităţii financiare, se are în vedere monitorizarea în continuare, cu vigilenţă, a tendinţelor procesului de creditare în valută a sectorului neguvernamental, consolidarea în continuare a stabilităţii sistemului bancar şi continuarea reformelor iniţiate ca urmare a aplicării măsurilor prevăzute în acordurile de finanţare încheiate pentru 2009 – 2011 cu Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, dar şi măsuri privind planul pentru situaţii neprevăzute în scopul evitării manifestării riscului sistemic în cadrul sectorului bancar, adoptarea noilor reguli prudenţiale aferente instituţiilor de credit – modificarea OUG 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, modificarea legislaţiei privind falimentul societăţilor de asigurare – modificarea legii 503/2004
Prin programul de guvernare, autorităţile naţionale şi-au asumat o serie de obiective potrivit cărora respectarea acordului cu instituţiile financiare internaţionale oferă, pe de o parte, cadrul de stabilitate macroeconomică necesar funcţionării în bune condiţii a economiei şi, pe de altă parte, impulsul pentru reforme structurale care să asigure sustenabilitatea pe termen lung şi sporirea eficienţei politicilor publice. “Orice derapaj riscă să aibă efecte destabilizatoare extrem de puternice. Totodată, se doreşte ca strategia de redresare macroeconomică să se bazeze pe tripleta: reducerea datoriei publice şi a deficitului bugetar (ca procent din PIB), creşterea ratei de ocupare a forţei de muncă şi reforma sistemului de protecţie socială, componente indispensabile pentru majoritatea programelor de relansare economică din ţările UE. Pe termen mediu, guvernul trebuie să se concentreze pe continuarea procesului de integrare europeană, acordând o atenţie specială pregătirii pentru adoptarea euro. Criteriile de la Maastricht, a căror îndeplinire reprezintă o condiţie prealabilă trecerii la euro, impun deja un cadru foarte riguros pentru politicile macroeconomice din perioada următoare. Este necesar ca acesta să fie completat cu măsuri de ordin structural, care să asigure buna funcţionare şi competitivitate a economiei româneşti şi după adoptarea euro”, arată proiectul. Referitor la politica fiscală, viziunea Guvernului este centrată pe asigurarea unui mediu stimulativ şi nediscriminatoriu, concentrându-se în acelaşi timp pe măsuri de consolidare a transparenţei, stabilităţii şi predictibilităţii sale. În plus, dezvoltarea sustenabilă a finanţelor publice are o importanţă primordială ţinând cont de perspectivele demografice adverse. Consolidarea bazei de impozitare şi a modului de aşezare a impozitelor şi taxelor este în continuare esenţială pentru asigurarea resurselor necesare dezvoltării economice şi îndeplinirii sarcinilor statului şi a angajamentelor asumate de România în calitate de stat membru al UE. În ceea ce priveşte obiectivul specific pe termen mediu, s-a pornit de la premisa că deficitul guvernamental structural va fi de 0,9% din PIB în anul 2015, asigurând funcţionarea simetrică a stabilizatorilor automaţi pentru limitarea volatilităţii economiei. Acest nivel asigură o marjă suficientă de siguranţă pentru evitarea depăşirii limitei de 3% din PIB a deficitului bugetar, în condiţiile apariţiei unor posibile şocuri adverse la adresa ritmului de creştere economică. În contextul obiectivelor prevăzute de Pactul Euro Plus, asumat de România, obiectivele circumscrise Programului de Convergenţă se referă, în principal, la consolidarea sustenabilităţii finanţelor publice. Măsuri realizate evidenţiază implementarea legii privind sistemul unitar de pensii publice Legea 263/2010 prin care se prevede creşterea graduală a vârstelor standard de pensionare la 65 ani pentru bărbaţi şi la 63 ani pentru femei până în anul 2030, precum şi creşterea graduală a stagiului complet de cotizare la 35 ani pentru femei şi bărbaţi până în anul 2030, înăsprirea condiţiilor de acces la pensionarea anticipată parţială prin stabilirea penalizării la 0,75%, pentru fiecare lună de anticipare faţă de vârsta standard de pensionare. Astfel, este încurajată prelungirea vieţii profesionale active. Măsuri ce urmează a se realiza în următoarele 12 luni prevăd: introducerea în legislaţia naţională a unei reguli numerice pentru deficitul bugetului general consolidat în conformitate cu Tratatul de la Maastricht, continuarea consolidării fiscale având, în vedere pentru anul 2011 un deficit bugetar, în termeni de plăţi efective, de 4,4% din PIB (sub 5% în termeni de angajamente) şi sub 3% din PIB în 2012 în termeni de angajamente, accelerarea procesului de reducere a arieratelor bugetului general consolidat prin restructurarea sectorului de sănătate şi întărirea disciplinei bugetare la nivelul autorităţilor locale prin aplicarea modificărilor recent aprobate ale Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, implementarea unui nou program pentru acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului, asigurarea predictibilităţii sistemului de învăţământ preuniversitar prin, aplicarea principiului ‘finanţarea urmează elevul’, ameliorarea formulei de finanţare per elev în învăţământul preuniversitar şi definitivarea cadrului legislativ privind domeniul asistenţei sociale cuprinzând prestaţiile şi serviciile sociale. Măsurile realizate privind consolidarea stabilităţii financiare arată că România a aplicat începând din 2004 măsuri pentru diminuarea ritmului alert al creşterii creditului în valută, folosind un spectru larg de instrumente, dintre care cele mai multe rămân în vigoare, inclusiv după ajustările întreprinse în corelaţie cu cerinţele aderării României la UE, rate diferenţiate, superioare pentru rezervele minime obligatorii aplicabile pasivelor în valută (în prezent 20%) faţă de cele în lei (15%), limitări ale ponderii creditului în valoarea garanţiei (loan-to-value ratio limits) la cel mult 75%, limitări ale ponderii serviciului datoriei în venitul lunar net, diferenţiat pentru creditele de consum (30%) şi imobiliare (35%); totalul acestora are de asemenea stabilit un plafon de 40% aplicabil nu doar instituţiilor de credit, ci şi instituţiilor financiare nebancare (inclusiv societăţilor de leasing), stabilirea unor limite privind expunerile agregate ale instituţiilor de credit (relativ la fondurile proprii) faţă de debitorii neacoperiţi la riscul valutar, stabilirea unor coeficienţi de testare la stres mai restrictivi pentru creditele acordate în valută (cu coeficienţi semnificativ mai mari în cazul creditelor în dolari sau franci elveţieni), solicitări de majorare a capitalizării în cazul instituţiilor de credit cu expunere foarte mare pe creditele în valută, cu o pondere a creditelor în valoarea garanţiilor sau a creditelor în total depozite mai ridicată decât media sistemului bancar, persuasiunea morală. România se angajează să monitorizeze în continuare cu vigilenţă tendinţele procesului de creditare a sectorului neguvernamental şi are în vedere, pe lângă continuarea aplicării măsurilor adoptate anterior, şi posibilitatea adoptării de noi măsuri pentru limitarea riscurilor generate de debitorii neacoperiţi la riscul valutar, în special gospodăriile populaţiei. Măsuri ce urmează a se realiza în următoarele 12 luni prevăd “continuarea demersurilor pentru implementarea cuprinzătoare a IFRS (International Financial Reporting Standards) de către sectorul bancar începând cu 2012, pe baza următoarelor repere strategice, ce vizează asigurarea unei tranziţii line la noile standarde contabile şi consolidarea nivelurilor efective de capitalizare şi lichiditate înregistrate înaintea schimbării sistemului contabil de referinţă: trecerea la aplicarea efectivă a IFRS este precedată de o perioadă de tranziţie de 3 ani (2009, 2010, 2011), în care toate instituţiile de credit sunt obligate să întocmească 2 seturi de situaţii financiare, unul conform cu directivele europene (set oficial), iar cel de-al doilea conform IFRS. În cursul anului 2011 se va actualiza cadrul de raportare (contabil, prudenţial, statistic) din perspectiva introducerii noilor standarde contabile; în acest sens, potrivit angajamentelor asumate prin noul acord de tip preventiv, până la finele lunii iunie 2011 BNR urmează să emită propuneri de filtre prudenţiale care să asigure în continuare o politică prudentă în ceea ce priveşte solvabilitatea, provizioanele şi rezervele bancare, precum şi implementarea la timp a IFRS, la începutul anului 2012”, arată proiectul. Documentul are în vedere consolidarea în continuare a stabilităţii sistemului bancar şi adâncirea reformelor iniţiate ca urmare a aplicării măsurilor prevăzute în acordurile de finanţare încheiate pentru 2009 – 2011 cu UE şi FMI prin modificarea legislaţiei în sensul permiterii utilizării resurselor Fondului de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar (FGDSB) pentru finanţarea (inclusiv prin emiterea de garanţii) a măsurilor de restructurare autorizate de BNR referitoare la transferul de depozite, inclusiv în cadrul operaţiunilor de transfer de active şi asumare de pasive, dacă această măsură ar fi mai puţin costisitoare decât plata despăgubirilor aferente depozitelor garantate, elaborarea de proceduri necesare implementării noilor atribuţii ale băncii centrale şi ale FGDSB în domeniul restructurării instituţiilor de credit, precum şi asigurarea accesului imediat al FGDSB la fondurile guvernamentale, dacă este necesar, reanalizarea prevederilor actelor normative componente ale cadrului legal privind lichidarea instituţiilor de credit în vederea luării măsurilor, dacă este cazul, pentru asigurarea consecvenţei acestora, lărgirea, de către BNR, a ariei de cuprindere a instrumentelor acceptate drept colateral în cadrul operaţiunilor de refinanţare prin includerea obligaţiunilor emise în lei de instituţiile financiare internaţionale cotate la Bursa de Valori Bucureşti, precum şi a titlurilor de stat emise în euro în afara ţării, stabilirea unui tratament prudenţial al deţinerilor temporare de participaţii (debt-to-equity swaps), obţinute ca urmare a restructurării creditelor acordate, care să nu conducă la slăbirea poziţiei financiare a băncilor; acest tratament prudenţial ar trebui să garanteze că implicarea instituţiilor de credit în astfel de operaţiuni se desfăşoară pe baza unui proces prudent de luare a deciziilor, valoarea acţiunilor este integral dedusă din fondurile proprii ale instituţiilor de credit pentru a se evita orice îmbunătăţire artificială a indicatorilor prudenţiali şi veniturile obţinute prin eliberarea provizioanelor specifice de risc de credit, determinată de aceste operaţiuni, nu sunt impozitate, monitorizarea creditelor în valută şi luarea măsurilor necesare pentru ca preţul acestora să reflecte cu acurateţe şi în mod transparent riscul acordării lor debitorilor expuşi riscului valutar, neadoptarea iniţiativelor legislative privind falimentul persoanelor fizice sau de recuperare a creanţelor, care ar putea submina disciplina debitorilor.