Tiberiu Pană anunţă: „Gata! Ne-ajunge! Ieşim în stradă!”


• vicepreşedintele Uniunii Sindicatelor Învăţământ Vâlcea face o analiză caracteristică a motivelor pentru care dascălii protestează astăzi, de la ora 12.00, în faţa Prefecturii

Domnule Pană, ce s-a întâm­plat de s-a ajuns în acest mo­ment? Relaţia cu actualul guvern părea una solidă… De unde vin aceste nemulţumiri tocmai acum?
Lunga vară fierbinte s-a sfârşit. Cu ea s-a dus şi aparenta detaşare de cele şcolăreşti, specifică sez­o­nu­lui concediilor salariaţilor din învă­ţământ. Vara indiană – care a debu­tat odată cu începerea noului an şcolar – a repus pe tapetul preo­cupărilor curente ale profesioniştilor din educaţie noianul de probleme profesionale a căror rezolvare a fost continuu amânată de guvernele postdecembriste. Guverne care, în tot acest timp, indiferent de culoa­rea lor politică, nu au luat taurul de coarne, refuzând să taie în carne vie pentru a da şanse de regene­ra­re unui sistem social aflat în me­tastază.
Chiar aşa?!
Neperformant la bază (nu la vârfurile superîndopate, aducătoare de premii internaţionale, care au permis multora să se ascundă după ele; de fapt, acestea fiind doar o trambulină perfectă – pe banii noştri – pentru a netezi calea unor noi migranţi dintre minţile luminate, care nu vor ilumina niciodată prispa satului în care au văzut lumina zi­lei)! Învăţământ neadaptat cerin­ţe­lor unei pieţe a forţei de muncă aflată într-o permanentă căutare de oportunităţi pentru absolvenţii unor şcoli (interesate preponderent de asigurarea normelor unei inginerimi blocată în proiectul unor meserii ve­t­uste) decât de adoptarea unor pla­nuri de şcolarizare viabile. Învăţă­mânt care – sub presiunea cres­cân­dă a unei opinii publice din ce în ce mai implicată, care pledează jus­ti­ficat pentru necesitatea simplificării programelor şi manualelor şcolare – nu a făcut altceva decât să le complice şi să le… extindă! Învăţă­mânt de stat care propune stadii de calificare profesională de 3-4-5 ani de studii, pentru meserii pe care tot statul a permis să se obţină certifi­cate de calificare după 2-3 trei zile/săptămâni de… studiu! Care nu a primit niciun ajutor pentru moder­nizare. Nici măcar de doi bani speranţă. Tehnologia didactică de care dispune marea majoritate a unităţilor şcolare datează din preis­to­ria educaţiei. Asta pentru că achi­ziţia de aparatură, tehnologie etc. a picat financiar în sarcina adminis­traţiilor locale. Cele mai multe fiind lipsite de posibilitatea finanţării din resurse proprii a acestui tip de chel­tuieli materiale. Se adaugă nerea­lizarea promisiunilor salariale fă­cu­te în trecuta campanie pentru par­lamentare de către PSD, principalul partid din alianţa guvernamentală. Uitate între filele programelor de gu­vernare ale cabinetelor prezidate de Sorin Grindeanu şi Mihai Tu­dose. Pe care, dincolo de garanţiile date periodic de şeful lor ierarhic, dl. Liviu Dragnea, liderul incontes­tabil al tuturor snoavelor programa­tice ale PSD, i-a durut fix în pix de transpunerea lor în fapte! Din spusele mai marilor noştri sindicali rămâi cu impresia că dacă nu se vede cu ei cel puţin o dată în fiecare săptămână, actualul prim-ministru al guvernului României nu poate dormi! Şi, de fiecare dată, pun împreună ţara la cale. Mai ales ne tranşează pe noi, salariaţii din educaţie, de nu mai înţelege nimeni nimic din ce rămâne!
Să revenim la modul cum s-a ajuns la acest impas! Care a fost succesiunea precisă?
Pe 3 septembrie 2017, într-o în­tru­nire oficială a Colegiului Naţional al Liderilor, aflam că în trei ase­me­nea întâlniri de taină (pe 27 iulie, 23 şi 29 august a. c.), prim-ministrul şi-a asumat verbal disponibilitatea de a răspunde prin fapte nemulţu­mi­rilor punctuale ale sindicaliştilor din F.S.L.Î., precum: nealocarea de bani pentru plata drepturilor sala­riale obţinute de noi prin sentinţe judecătoreşti; neonorarea plăţii do­bân­zilor legale datorate pentru ne­plata la timp a respectivelor drepturi salariale; amânarea sine die a promiselor majorări salariale pentru personalul din învăţământ; mutarea la angajat a obligaţiilor plătite până atunci de angajator face ca şi pro­misa majorare a salariilor noastre (de la 1 ianuarie şi 1 martie 2018) să devină doar una formală, nede­pă­şind procentul de 4% etc.! Reali­zaţi că – aşa cum au dovedit-o faptele de după – erau doar vorbe menite să adoarmă vigilenţa unor lideri pe umerii cărora apăsau greu reproşurile vehemente ale colegilor lor de sindicat! Pe care nu mai poţi să-i traduci până la sfârşitul sfâr­şitului că nu te-ai făcut frate cu… necuratul ca să treacă puntea suspinelor POP(a) şi PSD-iştii lui! Aşa se explică de ce atunci s-au auzit suficiente voci care au cerut tranşant să ne dezlipim de ima­gi­nea actualului ministru al educaţiei, dl. Liviu Marian POP, (fost secretar general al federaţiei). Astfel că ne aflăm în faţa unei situaţii fără pre­cedent. Baza sindicalismului care, prin organizaţiile judeţene simte pulsul şi dimensiunea nemulţu­m­irilor membrilor lor din teritoriu, este manipulată de un centru colabo­ra­ţionist pe faţă. Şi care, atunci când nu mai poate domoli presiunea ba­zei, recurge la nesfârşite pertrac­tări şi adoptarea unor decizii la două capete! Motiv pentru care propune­rea formării unor organe de con­du­cere ale federaţiei, constituite din cvasi totalitatea liderimii locale, nu cred că se va dovedi suficientă pen­tru acoperirea vocilor critice din teri­toriu. Pentru că, iremediabil, băieţii din vârf s-au rupt de bază! Pe care nu mai poţi s-o manipulezi ca-n anii ’90, momind-o cu iluzii de un franc speranţă! Între timp, s-au schimbat generaţiile, au dispărut vasalii sin­di­cali ai lorzilor de la centru! Iar tinerii sunt mult mai pretenţioşi şi mai pricepuţi în a-şi negocia drepturile. Şi-n buna tradiţie de a ţine băţul sin­dical cât mai departe de gardul gu­­vernamental, pentru a nu stâr­ni/spe­­ria dulăul aflat în cuşcă, ac­tualii noştri lideri s-au pus pe făcut… adrese! Remise unor po­li­ti­cieni care se joacă cu ei precum motanul cu viitoarea sa victimă din specia şori­ceas­că. Pe care o mai… pre­firă prin­tre lăbuţe până o înghite-n scârbă!
Şi-n data de 6 septembrie 2017, federaţia a înregistrat la se­cretariatul guvernului adresa cu nr. 614. Comunicând cauzele princi­pale care au generat starea de ne­mulţumire existentă în rândul sin­dicaliştilor, F.S.L.Î. a cerut ca gu­ver­nul să se angajeze printr-un acord, care urma să fie semnat până la 25 septembrie a.c. (şi care nu s-a sem­nat, rezultând doar… vorbe goale!) că va respecta un calendar al solu­ţionării problemelor sesizate, astfel: cel mai târziu de la 1 octombrie spo­rurile salariale să se calculeze prin raportare la cuantumul actual al salariilor de bază; la proxima rec­tificare bugetară din 2017 să fie cuprinsă şi suma necesară plăţii drep­turilor salariale datorate prin sen­tinţe judecătoreşti; „până la sfâr­şitul lunii septembrie” să se gă­seas­că soluţia care să permită creşterea salariilor nete din învăţământ în anul 2018 cu un procent mai mare decât cel anunţat de executiv (care, fie vorba-ntre noi, a toot intrat la apă!). Iar în cazul în care guvernul ar ignora aceste solicitări… punc­tuale (sper să remarcaţi fermitatea şi precizia matematică a acestor cal­cule), se stabilea calendarul unor acţiuni de protest, astfel: 2 oc­tom­brie, între orele 12.00 – 14.00 pichetarea prefecturilor; 4 şi 5 oc­tom­brie, pichetarea sediului guve­r­nu­lui. Vă daţi seama ce au mai tre­mu­rat izmenele pe guvernanţi când au aflat din mass-media ce (le) pu­nem la cale!? Ce sperietură i-o fi apucat!? Că s-au şi aşezat la masa negocierilor, de unde nu s-au mai ridicat până-n 22 ale lui septembrie! Când, dintr-o Informare remisă de fe­deraţie (dar neasumată de ni­meni!?), aflam că după întrevederi repetate (dintre care vreo două cu Mihai Tudose, altele cu miniştri şi cu lideri ai PSD), s-au obţinut alte promisiuni pline de miezul şi aroma dulce ale… viitorului. Că nu au timp acum de făcut ceva concret, când le arde buza să se ţină exclusiv de împlinirea altor angajamente elec­to­rale!
Cu ce propuneri şi soluţii a venit Guvernul?
Pentru rezolvarea problemelor salariaţilor din învăţământ prezen­tate la toate aceste întâlniri s-au avansat următoarele soluţii:
1. Partea guvernamentală şi conducerea P.S.D. s-au angajat să găsească resursele financiare necesare pentru ca la următoarea rectificare bugetară să achite…. sentinţele judecătoreşti;
2. Luni, 25.09.2017, se va înainta Parlamentului României un proiect de lege (proiect care este deja făcut), ce urmează a fi adoptat până la discutarea legii bugetului de stat pentru anul 2018, care priveşte rezolvarea următoarelor probleme: plata dobânzilor să se realizeze de la bugetul de stat; salariile persona­lului din învăţământul preuniversitar să fie asigurate prin M.E.N. – ins­pectorate şcolare – unităţi de învăţământ, eliminându-se astfel intervenţia consiliilor locale;
3. Începând cu anul viitor se va efectua plata dobânzilor de la bu­ge­tul de stat, pe acelaşi circuit finan­ciar menţionat mai sus; Nu se ac­cep­tă sub nicio formă să se adop­te un act normativ care să permită schimbarea actualului mod de calcul al sporurilor, motivându-se (prin, n. n.) lipsa resurselor fi­nan­­ciare care să permită şi această cheltuială suplimentară. De ase­me­nea, nu s-a acceptat diminuarea contribuţiilor pe care le va suporta angajatul, începând cu data de 01.01.2018.
În încheiere, emitentul necu­nos­cut al Informării opina optimist că „acesta este maximul de be­ne­ficii care se poate obţine în acest an” şi propunea „convocarea de ur­genţă a unei şedinţe a Colegiului Naţional al Liderilor F.S.L.Î., mier­curi – 27.09.2017”!
Altfel spus, deoarece s-a obţi­nut maximum de promisiuni pe care ni le pot face „ai noştri pentru acest an”, trebuie să vă vedeţi de treabă să nu-i mai stresaţi cu acţiuni de protest, (cu pichetări la prefecturi şi la guvern, cu ălea-ălea), deran­jându-i astfel pe iubiţii conducători de la vasta operaţiune naţională de implementare – „cu vârf şi îndesat” – a Programului actualului guvern! C-aşa ne trebuie, dacă i-am votat! Nu mai prididim adunând bogăţia revărsată de guvernanţi peste noi din Cornul Abundenţei!
Şedinţă în cadrul căreia, aşa cum era de aşteptat, a rămas ca-n gară! Fiecare organizaţie sindicală – pe 2 octombrie – face cum/ce vrea: pichetează, nu pichetează, mezalianţa cu Frăţia PSD – ALDE merge înainte! Între timp s-a ţinut hora pe loc, că nu poţi sări la beregăţile alor tăi să-i conturbi din lecturarea eternelor şi fascinantelor promisiuni din Programele lor elec­torale şi de guvernare. Majorările salariale pot să mai aştepte… până la Paştele cailor de rasă ai mârţoagelor guvernamentale.
Care poate fi concluzia dvs, domnule profesor?
Conchid, invocând slova pildică din CV-ul d-lui ministru Liviu Marian POP: „Sper că v-am demonstrat până acum că sunt un om modest, din popor, iar cariera de politician este doar un prilej optim de a veni în sprijinul nostru, al tuturor celor care ne dorim un trai mai bun, un viitor mai fericit pentru copiii noştri”. Aşa că toţi cei care intraţi aici, şi vă doriţi „un trai mai bun şi un viitor mai fericit” lăsaţi orice speranţă!
Şi luaţi aminte la sunetul hodo­rogit pe care-l are viitorul promis de Liviu Marian POP, un om de-al vostru, modest, din popor! Care a învăţat atât de repede că politica este doar un prilej optim de a veni în sprijinul nostru, al tuturor! Fără să-i şi nominalizeze pe cei în spriji­nul cărora, cu atâta har, face politică!
Ne (re)vedem luni, 2 octombrie 2017, între orele 12.00 – 14.00, în pichet la Prefectură!
Vă mulţumesc!