Tărâmul oamenilor primitori sau zâmbetele primăverii

• mă aflu, dragi cititori, la sud de nori, în cea mai mare provincie a celei de a doua puteri economice a planetei

Vă scriu din  Kunming, „Orașul Primă­verii Veșnice”, urbe cu 6,5 milioane de locui­tori, capitala provinciei Yunnan (în tradu­cere liberă – La sud de nori), cea mai mare pro­vincie a Chinei, cu o suprafaţă aproape dublă faţă de cea a României şi cu 45 de milioane de locuitori. Am venit aici pentru a sărbători Anul Nou sau «Festivalul Primă­verii», alături de băiatul meu și de familia sa. A sărbători Anul Nou cu  cu familia întregită este o tradiţie milenară, respectată cu sfinţenie în țara care se autodeclară ,,Centrul tuturor naţiunilor”. Chinezii ţin mult la tradiţii şi sunt de admirat pentru asta. Familialui fiului meu se compune din soția lui, adică nora mea, din nepoțica Veronica (vezi foto) ;  are 3 ani și deja  mă ajută să mă înțeleg cu cei ai casei, traducând din engleză în lb. Chuineză ; din nepoţelul Alex (care are 20 de luni) şi… din nainai, yeye, lala şi laye (bunicii din partea tatălui și mamei).  În plus, aici locuiesc foarte multe rude şi mulţi prieteni ai cuscrilor – la nunta de acum 5 ani au fost cam 2000 de invitaţi. 

Noul An chinezesc, respectiv  Anul Calului, a început exact la miezul nopţii, pe 30 ianuarie şi se va termina pe 18 februarie 2015, când se intră în Anul Oii. Va fi un an bun., spun localnicii. Calul este asociat cu multă energie  (un cal dintr-o legendă chine­zească putea să alerge 500 de kilometri pe zi!) De asemenea, calul îl asociază cu ferici­rea, încrederea în sine şi succesul. Este Anul Calului de pădure (Yang Wood Horse), care va aduce şi ceva conflicte (să sperăm că nu!), lemnul fiind… un combustibil. 

Sărbătoarea Noului An chinezesc, numită mai ales Festivalul Primăverii (ține până la Festivalul Lanternelor (Lantern Festival), care are loc  în  a 15-a zi a primei luni a anului, lună… ,,lunară”. Pe 14 februa­rie, va fi lună plină şi ultima zi a festivalului ,,de primăvară” – vorba vine, deoarece nu va fi primăvară în luna februarie în toată China. Aici, in Kunming, este cu adevărat primăvară! Tradiția acestei sărbători își are originea încă din timpul dinastiei Shang (~1600 – 1200 îen), când se făceau sacrificii „de iarnă” pentru zei și pentru strămoși.  

Vacanţa la care au dreptul chinezii de această sărbătoare este de o săptămână pentru salariaţii din întreprinderile de stat, din guvern etc. (când totul este închis, mai puţin pieţele şi unele magazine).  Cei care îşi permit au o vacanță mai lungă, nu lu­crea­ză până pe 14 februarie. În realitate, se dă ,,liber” numai trei zile, restul se recupe­rează în sâmbetele dinainte și după sărbă­toare. „Vânzoleala” de „Spring Festival” durează însă 40 de zile şi are o amploare greu de imaginat, dacă nu te afli la faţa locului să o simţi direct. Din China Daily, ziarul oficial al guvernului  în limba engleză, am aflat cifre greu de cuprins cu mintea. În acestă perioadă, începând cu 16 ianuarie, s-au  estimat 42 de milioane de pasageri pe calea aerului, 43 de milioane cu vapoarele, 3,2 miliarde (!) pe şosele şi 258 de milioane care vor utiliza transportul feroviar, o creştere de aproximativ 10% faţă de Anul Şarpelui. Frumoasa tradiţie a chinezilor ca familiile să se reunească de Anul Nou trebuie respectată – şi chinezii îşi respectă tradiţiile. În ciuda distanţelor enorme care îi separă pe mulţi dintre ei (China este a treia ţară din lume ca suprafaţă, după Federaţia Rusă şi Canada) o dată pe an cel puţin, familiile se reunesc, se întâlnesc, aşa cum se obișnuiește  de Crăciun şi de Anul Nou  în lume. Unii chinezi îşi cheltuiesc toate economiile numai să se întoarcă în locurile unde s-au născut, cel puţin o dată pe an, cu ocazia Festivalului Primăverii. Obiceiul este de a face multe cadouri celor dragi – îmbră­căminte, mâncare, fructe şi orice, la fel ca la noi de Crăciun. Copii primesc plicuri roşii (la chinezi roşul este culoarea norocului) cu bani, fără să ,,muncească” pentru ei, adică să meargă cu sorcova, steaua sau cu pluguşorul. În prima zi a anului, sunt îmbrăcați neapărat în haine noi de mătasă, în diferite tonuri de roșu. Este uşor de imaginat că la atâta teritoriu şi la atâta populaţie, obiceiurile de Anul Nou sunt destul de variate. În China, există 56 de minorități recunoscute oficial (și câte altele nu or mai fi?) fiecare cu obiceiurile ei. 

Înainte de Festival, fiecare familie face curăţenie şi ordine în casă, pentru a se face loc… bunăstării sperate mult în anul ce va veni; am înţeles că acesta este un obicei general, în toată țara. Este impresionant cât de curate și cât de bine aranjate erau toate lucrurile  în casele în care am fost musafir! Meticulozitate asiatică!

În provincia Yunnan există tradiţia ca înainte de Anul Nou să se aducă în curte un cocoş sau doi, care să cânte (pentru cine mai are curte, deoarece tendinţa este ca oamenii să locuiască mai mult ,,pe verti­cală”, în blocuri de locuințe, care se  cons­tru­iesc într-un ritm amețitor, greu de ima­ginat!). În seara ajunului  de An Nou, când mai toţi chinezii petrec în familie, trebuie neapărat să fie servită la masă friptură de cocoș. Așa se face că pe trotuarele unei artere importante a oraşului Kunming (Hai Yan Lu) şi chiar pe străzile care o intersec­tează, pe o lungime de peste un kilometru, una lângă alta se aflau cuştile cu găini şi cocoşi, unii chiar foarte ciudați, cum nu am mai vazut. Mare concurență între micii fermieri, crescători de galinacee! Rar câte o gâscă sau raţă. Curcani sau curci  nu am văzut deloc, nici urmă de aşa ceva. Evident că există (am întrebat), dar, conform tradi­ției, se mănâncă numai galinacee şi aproa­pe nelipsita carne de porc. Aşa cum de Thanksgiving, în USA  şi Canada, se sacrifi­că milioane de curcani şi curci, aici se sacri­fi­că cocoşi şi găini. Săracii producători, m-au impresionat! Mulţi dintre ei dorm lângă aceste cuşti, nopți întregi (în corturi sau ba­răci improvizate) pentru a-şi vinde rezultatul muncii lor, înainte de începerea marii sărbători. Împreună cu nora mea, cu Vera şi cuscri, am mers pe lângă păsăreturi și am făcut poze. Anul acesta, un kilogram de cocos de casă (cei de crescătorii nu mai… cântă) sau găină biologică vie a costat în jur de 60 RMB (Bani ai poporului), adică 10 dolari US. Mulţi aveau cu ei ligheane şi reş­ouri de aragaz, ca să pregătească bietele gali­nacee pe loc, pentru cine dorea. Kilo­gra­mul de carne de pasăre la magazine costa sub 30 RMB, nefiind carne organică, ci de crescătorie de mare productivitate, cu hormoni, cu vopsea roșie în mâncarea lor înainte de a fi omorâți etc. Ca la noi şi oriunde în lume, din nefericire…  Cocoșii pe care i-am cumpărat erau așa de blânzi si de frumoși, încât nimeni din ai noștri nu a mai vrut să-i taie. I-am păstrat vii și  nu am mai păstrat tradiția. Cuscrii îi vom face cadou la prieteni, după ce vom pleca. A primat dragostea copiilor pentru frumoasele și minunatele păsări nevinovate.