Țara cu grădini subacvatice
Uniunea Myanmar (Fosta Birmania) este a doua țară ca mărime din Asia de sud-est. Se învecinează cu Republica Populară Chineză la nord, Laos la est, Thailanda la sud-est, Bangladesh la vest și India la nord-vest, cu Marea Andaman la sud și Golful Bengal la sud-vest (cu un total de peste 2.000 de kilometri de coastă). Țara și-a schimbat oficial versiunea engleză a numelui din Burma în Myanmar în 1989, împreună cu schimbarea denumirii multor localități, cum a fost și cazul capitalei, din Rangoon în Yangon. Ca întindere, Myanmar (fosta denumire Burma) este o țară de aproape trei ori mai mare ca România. Are o populație de peste 53 milioane de locuitori (2013). Am mai vizitat această țară în urmă cu doi ani. De data aceasta, am avut două săptămâni la dispoziție ca s-o cunoaștem mai bine. După o ședere de două zile în Yangon (Rangoon), unde am revizitat Pagoda Shwedagon, una din cele mai mari din lume (asemenea pagodelor Angkor Wat, din Cambodgia, Borobodur, din Java, Dagoda și Sule). Ne-au mai impresionat catedrala de lângă Scott Market, parcul Kandawgyi și giganta statuie a lui Budha, mutată într-o clădire nouă.
După un scurt zbor cu una din cele șase companii aeriene birmaneze, aterizăm în Mandalay unde ne îmbarcăm pe vaporul Paukan 2007, construit în stil colonial, exclusiv din lemn și cu motoare cu abur. Cele opt zile petrecute în această croazieră au fost magnifice. Norocul nostru a fost că în loc de 60 de pasageri, cât are capacitatea vaporul, au fost doar 17: din Elveția trei, iar restul din Germania. Ghidul nostru, prof. dr. Siepen, teolog și istoric, împreună cu două ajutoare birmaneze bune vorbitoare de germană, ne-au prezentat în amănunt locurile vizitate. Au început cu Mandalay, fosta capitală a regatului birmanez, orașul cu peste 1000 de pagode. Dintre acestea, cel mai renumit este Mahamuni sau Templul lui Buddha (situat în sud-vest de Mandalay) unde este îndumnezeit „marele înțelept”, foarte venerat în Birmania. Un alt templu celebru este Kuthodaw, situat la poalele lui Mandalay Hill. Templul a fost construit în timpul domniei regelui Mindon. Aici se află cea mai mare carte din lume. Regele Bodawpaya, în secolul al XVIII-lea, începuse construcția celei mai mari pagode din lume, înaltă de 150 metri, din care a mai rămas doar o grămadă uriașă de cărămizi. A fost realizat și cel mai mare clopot funcțional din, după cel din Moscova și cel din Basilica Sf. Petru din Roma. Megalomania regilor din acele vremuri l-a molipsit, după cum bine ne dăm seama, și pe dictatorul de tristă amintire Nicolae Ceaușescu.
În Ava, în trăsurici trase de cai, vizităm o frumoasă mânăstire de maici și turnul înclinat. Într-un alt oraș vizitat, Sagaing, numit și orașul mănăstirilor, viețuiesc circa 6.000 de călugări care trăiesc, ca peste tot în Myanmar, numai din donații în bani sau se hrănesc cu mâncare pe care călugării o primesc, zilnic, în casele locuitorilor. Alt oraș vizitat: Bagan, cu o suprafață de 40 km.p., presărați cu peste 2.000 de monumente, unic în lume. De menționat, între acestea: Templele Ananda, Hillominlo, Manuha, Naupaya, Shwegugyi, Sulamani, Payathonzu, Lamyethnat, Dhammayangy sau templul spiritelor, Thatbyinnyu și Pagoda poleită cu aur Shwezigon. Într-una din seri, la asfințit, de pe o colină am admirat pădurea de pagode și temple, majoritatea construite din cărămidă roșie, doar câteva din piatră albă. După Bagan, într-o excursie de o zi, vizităm muntele sfânt Popa, de origine vulcanică, și parcul național cu 37 de statui și temple.
După aceste minunate zile petrecute pe vapor (echipajul ne-a delectat numai cu bunătăți), debarcam și, cu un avion, ajungem în Heho. Suntem preluați de un autobuz și, după o oră de mers, ajungem pe malul lacului Inle, al doilea ca mărime din Myanmar. Am petrecut aici două zile de neuitat în hotelul Myanmar Tresure Resor, care, construit pe piloni deasupra apei, ne-a amintit de Phe Kyaung sau de piscinele zburătoare, de Pagoda Paungdaw, cunoscută sub numele de Pagoda celor 5 Budha, a căror figuri nu mai sunt de recunoscut din cauza stratului gros de foițe de aur lipite de credincioși. Urmând tradiția, am adăugat și noi câteva la fiecare. Am avut norocul ca pe 29 octombrie să participăm la sărbătoarea anuală a pagodelor, când toți cei veniți în pelerinaj donează călugărilor orez și alte alimente. Pagoda centrală, de unde pornește procesiunea, este și ea înconjurată de sute de stupe (monumente religioase destinate comemorării sau păstrării relicvelor unor căpetenii budiste), unele vechi de 1000 de ani și în diverse stări de degradare sau, altele, refăcute. Miraculoase sunt si grădinile plutitoare, fășii de pământ de cca. un metru grosime, 2-3 metri lățime și pe lungimi de zeci de metri, ancorate pe fundul lacului cu prăjini lungi. Pe aceste fășii de pământ sunt plantate roșii, fasole, castraveți, alte zarzavaturi, care cresc pe araci. Este fascinant să vezi cum aceste zarzavaturi sunt îngrijite sau recoltate și, apoi, după un drum de cca. o oră cu bărci cu motor, sunt transportate în port. A fost pentru noi o experiență cu totul nouă să vedem cum o populație numeroasă trăiește pe ape, sate întregi, case, magazine, școli etc. fiind situate la distanțe mari de uscat. Ceva similar am mai văzut, dar în mică proporție și nu departe de orașe, în Indonezia, Filipine și Brunai.
După două săptămâni, părăsim Myanmar, această țară care, la scurt timp după căderea dictaturii militare, a dat cale liberă turismului. Numai în 2013 a fost vizitată de 1,5 milioane de turiști care, ca și noi, au fost tratați exemplar. Toată logistica, infrastructura, modul de comportament al populației băștinașe față de străini pledează în favoarea unui turism de calitate. La acestea se mai adaugă criminalitatea zero și lipsa de cerșetori. Sunt lucruri de admirat care nouă, românilor, ar trebui să ne dea de gândit.
Corespondență din Myanmar, de la dr. Irina și Radu Dobrescu