Suntem două lumi, sau o singură lume prin care umblă ura?


Suntem, aud tot mai des, două lumi. Două lumi în conflict, două civilizații care se mușcă, două religii care-și promovează, fiecare, cu îndârjire și ură, Dumnezeul său. Lumea iudeo-creș­tină, din care fac și eu parte, și cealaltă, lumea islamică, pa­tronată de profetul Mahomed. Deasupra ambelor lumi, într-un cer impenetrabil, stă același Dumnezeu, chiar dacă se cheamă diferit. El, dacă există și trag nădejde să existe, în calitatea mea de creștin ortodox, n-are frați gemeni cu care să-și dispute averea cerească. De ce ne-o disputăm, până la crimă, noi, muritorii, sfârtecându-ne câinos?
Războaiele religioase durează de când lumea. Oroarea teroristă e însă o marcă a zilelor noastre. Măcelul comis într-o redacție pariziană de doi fanatici religioși care ciuruiau și sfârtecau trupuri strigând că-l răzbună pe Alah, adică pe Dumnezeu, e cea mai nouă filă însângerată petrecută ieri. Mâine, anunță confrații de fanatism ai celor doi asasini, va fi și mai abitir. A fost, strigă ei, fluturând niște săbii și kalașnikoave deasupra capetelor înmănușate, începutul. Nu e începutul. Începutul a fost la New York, la Madrid, la Moscova, la Ierusalim, la… În metrouri, pe stadioane, în gări. Începutul, și vorbesc doar de acest terorism hidos, se pierde în negura recentă a secolului XX. Omul  cu exploziv la brâu, omul-bombă, sinucigaș fericit care se autodetonează aruncând împreună cu el în aer cât mai mulți „inamici” (inamici pot fi prichindeii unei grădinițe), slăvind numele lui Alah e arma sinistră a lumii în care trăim. El poate fi în tren lângă tine, zâmbindu-ți. El poate urca în avion împreună cu copiii tăi care se întorc de la studii acasă. El poate respira aerul pe care-l respiri și tu, de la o palmă distanță. Cum să te aperi de el, cum să-l identifici, cum să-l convingi că nu e bine să facă ce face?
Războaiele sunt, în clipa de față, în lumea toată. E falsă ideea că nu ne aflăm în război. Suntem, planeta toată, cu focare mai vizibile, ici, colo, dar în totalitatea ei, în război. Ura stă la toate mesele lumii. Ura, uneori, conduce. Suntem două lumi? Nu, suntem o singură lume în care mercurul vrajbei urcă de la o zi la alta. (…). Ce-i de făcut? Francezii au o numeroasă populație musulmană. E, înțeleg, un taifun de ură care crește împotriva lor. Vor muri nevinovați și din partea cealaltă? În Italia, un român, etnic țigan, dar nu asta-i important, a violat și ucis o femeie. Alți români au fost hăituiți, batjocoriți și unii uciși în stradă. Decont tragic al morții. Evenimentul sângeros de la Paris, scrie un francez, e pe cale de a declanșa un nou război mondial. Războiul mondial e declanșat de mai multă vreme, amice. Să facem, dacă mai putem face, efortul de a obține pacea.