Statul cu foloasele, ţara cu ponoasele

• atenţie la Legea bugetului de stat pe 2012

Încă de la încropirea proiectului de buget pe anul 2012 am fost avertizaţi că prevederile sale vor fi austere din cauza perpetuării crizei financiare. Am primit acest semnal cu grija şi preocuparea necesară, în schimb nu aş fi crezut că autorii respectivului proiect vor împinge lucrurile până dincolo de limitele abuzului de confis­care efectivă a veniturilor autorităţilor administraţiei publice locale. Surprinzătoare în acest scop este, de exemplu, diminuarea cotelor defalcate din impozitul pe venit cu 5,5%, respectiv de la 77% la 71,5% şi, în plus, eliminarea impozitului pe veniturile de la pensii din baza de defalcare către bugetele locale şi transferul integral al acestuia la bugetul de stat. Vineri, 25 noiembrie a.c., deci înainte de aprobarea în Guvern şi transmiterea spre Parlament a proiec­tului de buget pe anul 2012, am conceput şi prezentat mai multe amendamente prin care am cerut să nu se excludă din art.32, alin.1 al Legii nr.273/2006 impozitul pe veniturile din pensii ca sursă de venit la bugetul unităţilor administrativ-teritoriale. Am argumentat că, prin eliminarea impozitului pe veniturile din pensii din baza de defalcare către bugetele locale şi rămânerea acestuia ca venit definitiv al bugetului de stat, se va ajunge la situaţia ca veniturile bugetelor locale să scadă şi mai drastic, respectiv cu 835 milioane lei. De asemenea, am propus să se menţină măcar nivelurile din acest an ale cotelor din impozitul pe venit la 44%, nu la 40,5% cât s-a prevăzut prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului pentru modificarea Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale.

Din modul în care a fost conceput acest capitol de buget rezultă că autorii proiectului au ignorat în mod deliberat greutăţile uriaşe cărora au trebuit să le facă faţă în acest an autorităţile administraţiei publice judeţene şi locale. Ei ar fi trebuit să ţină seama că, prin recesiunea care i-a determinat pe mulţi agenţi economici să-şi restrângă sau să-şi înceteze activitatea, precum şi prin creşterea numărului de persoane rămase fără locuri de muncă, consiliile judeţene şi primăriile n-au mai avut de la cine să încaseze venituri proprii la nivelul programat. Reducerea surselor de finanţare pentru bugetele locale ne-a adus în situaţii de extremă dificultate de a nu mai reuşi să echili­brăm şi să acoperim, fie şi parţial, cheltuielile de personal ori cheltuielile de funcţionare a administraţiilor teritoriale. Din această cauză, înregistrăm la ora actuală restanţe considerabile către furnizorii de bunuri, servicii şi lucrări, ajungând în imposibilitatea de a aloca fonduri pentru realizarea de noi documentaţii tehnico-economice necesare accesării prin proiecte a finanţărilor nerambursabile. În aceste condiţii a trebuit să apelăm la credite bancare care au dus la costuri foarte mari ale investiţiilor şi la plata unor dobânzi, taxe şi comisioane înrobitoare.

Or, astăzi observăm că proiectul de buget pe anul 2012 vine să taie şi mai mult în carne vie şi să aducă autorităţile locale pe marginea prăpastiei falimentare. Pentru a nu se ajunge aici, cerem tuturor parlamentarilor vâlceni, indiferent de culoarea lor politică, să aibă în vedere şi să susţină măcar două probleme esenţiale, ca să nu spun vitale. În primul rând, să insiste cu toată forţa care le-o conferă statutul de senatori şi deputaţi, pentru eliminarea art. 33, alin. 4, lit. „f” din Legea nr. 273/2006 referitor la diminuarea cu gra­dul de necolectare a sumelor aferente neîncasate în anul financiar anterior din cauza binecunoscutei conjuncturi economice. În al doilea rând, rog parlamentarii să se bată pentru aproba­rea distinctă în viitoarea Lege a bugetului de stat pe 2012 a unui procent din sumele defalcate pentru echilibrarea bugetelor locale la dispoziţia consiliilor judeţene pe care acestea să le repartizeze unităţilor ad­mi­nistrativ-teritoriale din localităţile care au avut de suferit în urma unor calamităţi naturale. Înţeleg penuria de resurse financiare cu care vom intra în noul an, însă nu pot fi de acord ca efectele crizei pre­vizibile să fie lăsate exclusiv pe umerii autorităţilor administraţiei pu­blice locale, fără ca statul să se solidarizeze şi să-şi asume res­pon­sabilităţi de apărător şi garant al naţiunii pe care o păstoreşte.