Senzaţional! Vâlceanca Alexandra Ungureanu, pe lista ultra-selectă Sony World Photography Awards 2018


• împreună cu alţi doi români, puştoaica rebelă s-a strecurat printre cei mai importanţi 50 de artişti ai fotografiei într-o competiţie cu peste 320.000 fotografii, adunate din mai mult de 200 ţări ale planetei

Informaţia este simplă: juriul ediţiei din acest an a prestigiosului concurs de fotografie Sony World Photography Awards a selectat lucrări realizate de trei fotografi români, incluzându-le între primele 50 de fotografii din lume la secţiunea Open de organizatorii competiţiei, World Photography Organisation.

Premiile Sony World Photography reprezintă cea mai diversă competiţie de fotografie din lume. La cea de-a 11-a ediţie au fost înscrise nu mai puţin de 320.000 de fotografii realizate de fotografi din peste 200 de ţări şi teritorii, reprezentând unele dintre cele mai bune instantanee obţinute de-a lungul anului trecut. Fotografiile înscrise în concurs sunt incredibil de diverse, atât din punct de vedere al genului fotografic, dar şi ca stil şi subiect. Concursul de fotografie Sony World Photography Awards are patru secţiuni: Professional, Open, Youth şi Student Focus. La fiecare secţiune, juriul alege 40 de menţiuni şi 10 fotografi pentru lista scurtă. Dintre cei 10 va fi ales caştigătorul secţiunii. Competiţia la secţiunea Open, care răsplăteşte cea mai bună fotografie dintre cele înscrise la 10 categorii, include un fotograf român pe lista scurtă. Alţi doi fotografi români au fost plasaţi între primii 50 cei mai buni fotografi ai lumii în cele zece categorii ale secţiunii Open.
Ştirea vine din faptul că juriul Sony World Photography Awards a menţionat si fotografiile vâlcencei Alexandra Ungureanu, la sectiunea Open a competiţiei, incluzându-le printre cele mai bune 50 de fotografii intrate în concurs.
Lucrările fotografilor incluşi pe lista scurtă pentru premii, dar şi fotografiile menţionate vor putea fi admirate în cadrul expoziţiei Sony World Photography Awards 2018 Exhibition, organizată la Londra, între 20 aprilie şi 6 mai.
Cine e Alexandra Ungureanu?
Fotografie, sculptură şi pictură sunt domeniile care acaparează CV-ul său de unde capitolul studii aminteşte de Liceul de artă, Francesco Arcangeli, Bologna IT , secția Michelangelo în anul 2008, Liceul de artă, Victor Giuleanu absolvit în 2011, Facultatea de Arte și Design, Timișoara, Diplomă Licență Pictură în anul 2014, Facultatea de Arte și Design, Timișoara, Diplomă Masterat Pictură în 2016.
Cum se descrie Alexandra şi care sunt cei patru piloni ai artei sale?
Despre motivație…
„Absolut clișeic, mi-am început activitatea artistică la o vârstă fragedă, exersându-mi creioanele colorate pe hârtie, în forme și culori ce elucidau, parcă, noțiunea cabalinei. Desenam cai. Am urmat cursurile liceului de artă Francesco Argangeli din Bologna timp de un an, finalizând învățământul liceal la Liceul de Artă din Râmnicu Vâlcea; ajungând în cele din urmă, în Timișoara, mi-am continuat studiile în cadrul Facultății de Artă și Design. În ceea ce mă privește, întreg demersul artistic conturează o hartă a conștientului și nevoile acestuia, încercând terapeutic să găsesc o soluție validă. Pendula minţii, considera C.G Jung, alternează între sens și non sens, nu între bine și rău, completând astfel, definiția artei personale.”

Despre curente…
„Am încercat să fiu întotdeauna conectată în real, respingând concomitent, purismul figurativ ca rezultat finit. În lucrările propuse, relevanța conceptului reiese printr-o abordare de tip interdisciplinar, urmărind dogmatic o imagine bazată pe simbioza științelor. Atât lucrarea de disertație “By my design“ care propune analizarea psihologică a eu-ului, cât și proiectul de licenţă “Pe urmele pisicii lui Schrodinger”, experiment imaginar supus teoriilor quantice, subscriu ramurii conceptuale a artei contemporane. Observând parcursul diferiților artiști, am detectat gradul de implicare la nivel intim pe care aceștia sunt dispuși să-l ilustreze public și ,nu în ultimul rând, dialogul deschis pe care îl adresează privitorului. Această „artă de a trăi”, explică Pavel Petroman, reprezintă experiența personală la nivel de creație, pe care arta însăși încearcă neobosit să o imite. Arta, însăși, este o permanență umană.”
Despre lucrarea reprezentativă…
„În prezent, prima imagine reprezentativă a conștientului se reflectă în lucrarea „Out of dogma” din seria „FIARE” (2017), trecând în spațiul vizual, procesul analitic și totodată diacronic al unor frământări interioare. „Fiare” invită la o discuție deschisă, propunând ca subiect, simbioza între materia­lități aduse în extrema carnației și a metalului. Considerat carca­să urbană sau templul eu-ului personal, corpul ilustrează ima­ginea evolutivă a timpului și spațiului determinant societății de consum. Pornind de la o logică a diferențierii și nevoia individului de a depăși canoane, dogme impuse – se ajunge în sfera antitetică a apartenenței și totodată a conformării sociale. Cele două teorii, aflate în antiteză se reflectă în seria de lucrări „Fiare”, al cărei scop este acela de a evidenția lupta continuă între cele două emis­fere. Prin înlăturarea colori­tu­lui carnației și alterarea tempo­rară a materialității țesutului, corpul devenit obiect, susține vizual teoria conform căreia, nevoia comparației aduce cu sine definirea prin referință la un model stabilit, anulându-se pe sine drept concept singular, unic. Geometria prezentă sub forma obiectelor de tip sferă, piramidă și cub, însușesc rolul abuziv de încadrare și totodată sufocarea corpului, într-un spațiu canonic personificat, în care, lupta individuală și nevoia diferențierii își doresc o finalitate permanentă.”
Despre referinţe…
„Vorbind de referințe artistice, mă gândesc la “ Deeparture” semnată Mircea Cantor, la iepurele lui Beuys și pătratul negru asumat de Malevich. Lucrările mele își au nucleul în cotidian, deconstruind aparentul imediat. Respir ambiguitatea, conjunctura și paradoxul căutând mereu un revers al monedei. Ironic, următorul proiect va avea ca punct comun, moneda națională de 50 bani urmând a fi expus în cadrul expoziției “Îmbâcsit” în strânsă legătură cu lucrările colegei mele Raluca Risco.”