Senzațional! Biserica de lemn din satul Urși, CÂȘTIGĂTOAREA MARELUI PREMIU oferit de Europa Nostra
După cum v-am informat și în alte ediții alte cotidianului nostru, Biserica de lemn din satul Urși (comuna Popești) a reprezentat România în cadrul Premiilor Europene pentru Patrimoniu oferite de Europa Nostra. Zilele trecute, s-a aflat și deznodământul acestui concurs, iar micuța biserică vâlceană a fost desemnată marele câștigător. Pe lângă aprecierile pe care le-a primit din partea reprezentanților Comisiei Europene, care au decernat premiul, Biserica din satul Urși a câștigat și Premiul Publicului, fiind votată (online) de peste 7.000 de persoane drept cel mai interesant obiectiv de patrimoniu care a participat la concursul din acest an. În concurs au fost înscrise 24 de proiecte (din 18 ţări europene) în care se păstrează patrimoniul material şi imaterial.
„Sunt deosebit de bucuros că oameni din toate colțurile Europei au apreciat mica noastră bijuterie arhitecturală, readusă la viață prin eforturile conjugate ale unor iubitori de artă, cultură și tradiție, specialiști în domeniu care s-au implicat voluntar în restaurarea clădirii bisericuței, dar și a picturilor ei. Aceste două premii obținute de Biserica de lemn din satul Urşi li se cuvin acestor oameni minunați, cărora le mulțumesc pentru eforturile lor și pentru grija cu care au reconstruit și restaurat, cu respect pentru vechea tradiţie bizantină, tot ce fusese degradat de timp și de intemperii, în cei 264 de ani care au trecut de la construirea ei. Prin implicarea lor, ne-au demonstrat că iubirea pentru patrimoniul nostru cultural poate uni generații și comunități, că niciun efort nu e prea mare, indiferent de perioada de timp în care trebuie să îl depui, atunci când îți dorești să lași generațiilor următoare valorile inestimabile lăsate de înaintași. Respect și admirație pentru tot ce au făcut pentru mica noastră bijuterie arhitecturală!”, ne-a declarat Constantin Rădulescu, președintele Consiliului Județean Vâlcea, unul dintre oamenii care s-au implicat activ pentru promovarea bisericii de lemn.
Istoria Bisericii de lemn din satul Urși
Această biserică se crede a fi fost ridicată în anul 1757 și poartă hramurile „Buna Vestire” și „Arhanghelul Mihail”. În forma ei actuală, îmbrăcată în picturi murale exterioare și interioare viu colorate în vechea tradiție bizantină, este rezultatul renovărilor de la 1843. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice. Recent a fost supusă unui proiect de renovare și restaurare.
Lăcașul a fost renovat și îmbrăcat în haina sa actuală, viu colorată de picturile murale exterioare și interioare, în anul 1843 prin ctitorul Nicolae Milcoveanu. El este pictat în tinda bisericii alături de macheta bisericii, pe peretele de apus. Ctitorul apare sub titulatura de „d[umnealui] d[omnul] praporgic Nicolae Milcoveanu” care indică funcția lui militară de sublocotenent și de purtător de steag. Rolul lui la renovarea acestei biserici este subliniat în continuare atât de pisania de peste intrare cât și de pomelnicul de la proscomidie.
Din pisania pictată pe portalul de intrare se poate încă citi fragmentar următoarele: „[În] această sfăntă și Dumnezăiască beseri[că în care se pr]ăznuește hramu Bunavestire: și Arhanghelu Mihail [d]in temelimei au fost făcută de tictori vechi ale c[ăr]or nume sănt scrise la pomelnic: și ajungând în [dă]răpănare: sau sculat întru ajutori: d. d. prapo[rgic] Nicolae Milcoveanu de au puso [pă] temelie și au coperit”.
Pisania trimite la pomelnic, care se află în altar, la proscomidie. Aici este pictat pe perete un pomelnic sub forma unui sul deschis: „Pomelnicu d. d. praporgic Nae Milcoveanu” în care apar la vii „Nicolae” – adică ctitorul însuși, „Ștefan și Ioan” iar între cei morți sunt numiți vechii ctitori „Constandin, Anica … și tot neamul lor”, foarte probabil chiar strămoșii ctitorului. Scena principală în dreptul poliței proscomidiei este cea a lui Iisus-viță de vie. La picioarele Lui sunt semnați cei trei zugravi: Gheorghe, Nicolae și Ioan. Întreaga pictură murală este datată tot aici în anul 1843.
Tradiția locală păstrează amintirea preotului Nicolae „Mititică” din Ponor, care a reparat biserica după un cutremur. Este posibil ca această tradiție să fie legată de cutremurul din 23 ianuarie 1838. În acest caz se explică amploarea renovărilor de la 1843, însă singurul ctitor care apare în pictura parietală este praporgicul Nicolae Milcoveanu.